„Orice rugăciune rostită din iubire și din dorința de a ajuta pe celălalt, se înalță la Cer!”

Vindecarea orbului din Ierihon de către Mântuitorul Iisus Hristos

„Dacă noi ne rugăm stăruitor Mântuitorului Iisus Hristos, ca și orbul de la Ierihon, cu credință puternică, în vreme de suferință sau în vreme de încercare, zicând: ‘Doamne, miluiește!’, atunci vom vedea duhovnicește prezența lui Hristos lângă noi. Vom auzi duhovnicește cum ne cheamă tainic spre El, pe noi cei aflați la ‘marginea drumului vieții’. Vom simți cum ne vindecă și ne ia cu El în lucrarea Sa de mărturisire în lume a iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire. Amin!” Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

Iubirea milostivă a Mântuitorului Iisus Hristos și credința orbului

Evanghelia Duminicii a XXXI-a după Rusalii, în care este relatată vindecarea unui orb de către Mântuitorul Iisus Hristos, în apropiere de cetatea Ierihonului, este plină de învăţături duhovniceşti. Ceea ce ne reţine atenţia în mod deosebit în Evanghelia de astăzi sunt iubirea milostivă a Mântuitorului Iisus Hristos şi credinţa puternică a orbului care I-a cerut lui Iisus să-l vindece.

Duminica a 31-a după Rusalii a adunat în sfânt lăcașul de cult de la Săvinești, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, numeroși credincioși și enoriași ai parohiei. Au participat la Sf. Liturghie, oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, ascultând învățătura acestuia.

Răspunsurile la strană au fost date de membrii corului săvineștean, care sunt nelipsiți de la slujba duminicală. În Duminica a 31-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon), credincioşii au fost îndemnaţi să se ferească de păcatele care aduc orbirea duhovnicească… Mai ales în această perioadă a postului Naşterii Domnului, când cu toţii se pregătesc pentru a-L primi pe Cel care este numit şi „Lumina lumii”, Mântuitorul Iisus Hristos.

În această duminică s-a dat citirii pericopa Evanghelică de la Luca (18, 35-43), care face referire la Vindecarea orbului din Ierihon. Vom înțelege din cuvintele Sfintei Evanghelii două lucruri de mare folos. Întâi, cât de mare și nemărginită este iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Și, al doilea, cât de mare și puternică a fost credința orbului din Ierihon.

Fiți stăruitori în credință și în cele plăcute lui Dumnezeu

Cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Petru Munteanu. Pornind de la pericopa evanghelică citită în Duminica a 31-a după Rusalii, a vindecării orbului din Ierihon, i-a îndemnat pe credincioși să fie stăruitori în credință și în cele plăcute lui Dumnezeu.

„Ne spune Sfânta Evanghelie că la poarta cetății din mulțimea aceea de oameni încercați trupește, neputincioși la trup, era și un om orb. Simțul vederii suplinește, să spunem, sau dă peste 70% din informație creierului nostru. Este un receptor foarte important. Orbul acesta, ca și orbii, de regulă, neavând simțul acesta al vederii, el și-a ascuțit celelalte simțuri.

Știm cu toții că un orb aude mai bine, mirosul său este mai sensibil, tactil ajunge să citească din scurtele denivelări ale unei pagini. Pașii săi sunt cu multă grijă, se orientează în întunericul pe care, iată, îl străbate în viața lui, în corpul lui, cu simțurile celelalte ascuțite. Ne spune Sfânta Evanghelie că orbul acesta, stând la poarta cetății Ierihon,  asculta pașii trecătorilor și vorbele lor. Era atent.

Orice rugăciune, rostită din iubire și din dorință de a ajuta pe celălalt, se înalță la Cer, cu niște aripi diafane de lumină

Și mulți trecători care intrau și ieșeau din cetatea Ierihon vorbeau despre Mântuitorul Iisus Hristos. Așa cum se întâmplă și astăzi când oamenii aud și spun mai departe știri, vești, întâmplări, scurte povestioare care le-au marcat viața lor. Ei bine, orbul acesta asculta despre Mântuitorul Iisus Hristos. Și-n inima și din sufletul lui s-a-nălțat o rugăciune către Dumnezeu. 

”Doamne, ajută-mi ca să-L laud și eu, să-L simt și eu pe Învățătorul, pe Mântuitorul Iisus Hristos”.

Ceea ce nu știa el și poate, uneori și noi uităm, este faptul că orice rugăciune rostită din iubire și din dorință de a ajuta pe celălalt, se înalță la Cer, cu niște aripi diafane de lumină. Dorința noastră de a împărtăși o iubire, o mângâiere, se transformă într-o rugăciune. Ea unește sufletul nostru, chip din chipul lui Dumnezeu, nemuritor și veșnic, cu Creatorul său. Când a ridicat această rugăciune de a-L asculta pe Învățătorul, de fapt, Hristos a început să-L caute”, se arată în cuvântul de învățătură, rostit de părintele Munteanu.

Orice suspendare temporară a darurilor prin uitare sau prin încercările vieții, pot să renască când strigăm la Hristos

Meditând asupra textului evanghelic duminical, părintele Petru Munteanu a continuat și a subliniat învățămintele pe care trebuie să ni le însușim din această perioadă a anului.

„Ei bine, înțelegem în acest mesaj al Sfintei Evanghelii că noi, orbii stăruitori în rugăciune suntem vindecați. Înțelegem că orice neîmplinire a noastră, orice suspendare temporară a darurilor prin uitare sau prin încercările vieții, pot să renască când strigăm la Hristos.

Neamul nostru românesc a călătorit în istoria lui cu Hristos, cel Înviat! Neamul nostru românesc, trăind învierea, trăiește vindecarea lui! Și de aceea, Postul Darurilor și orbul cel din Ierihon este o lecție pentru noi de încredere și de stăruință în rugăciune.”

Evanghelia de astăzi ne arată, în fraze scurte, o lucrare mare a lui Dumnezeu care izvorăște din milostivirea Lui cea negrăită și nemărginită față de omul suferind. Iubirea Mântuitorului Iisus Hristos se răsfrânge și asupra orbului din Ierihon. Mai ales când credința acestuia este puternică, iar rugăciunea lui este stăruitoare.

Orbul devine o lecție pentru noi, o lecție de încredere, o lecție de îndrăzneală

Tâlcuirea pasajului evanghelic nu s-a încheiat aici, părintele Petru Munteanu a continuat omilia. A explicat și criza prin care trece societatea de astăzi, accentuând lecțiile pe care trebuie să le învățăm de la orbul din Ierihon.

”Cea mai mare criză a societății noastre de astăzi este criza religioasă… Omul care nu mai respiră rugăciunea și nu simte iubirea lui Dumnezeu… Omul care nu mulțumește lui Dumnezeu pentru ce are și este și nu are încredere că Dumnezeu îl poate ajuta. Neamul nostru românesc n-a cunoscut suicidul.

Să-ntoarcem paginile din urmă ale istoriei, să vezi cum au fost voievozii, soldații, oamenii, credincioșii creștini în satele noastre binecuvântate de Dumnezeu. Și cum mergeau la moarte ca la nuntă. Astăzi se umplu ghiozdanele cu pietroaie, se-aruncă tinerii de pe pod.

Astăzi suicidul a intrat în neamul nostru, în sufletul lui și ne-atacă din interior. El arată slăbănogirea credinței noastre și puțina noastră rugăciune. Slaba noastră încredere în Cel care a biruit păcatul și moartea, Mântuitorul Iisus Hristos. Ei bine, orbul devine o lecție pentru noi, o lecție de încredere, o lecție de îndrăzneală… O lecție care a devenit în istoria noastră, de fapt, manifestarea românului de odinioară.”

Oferă iubirea doar cei care au simțit iubirea lui Hristos

În încheierea cuvântului rostit, părintele Petru Munteanu a reliefat diverse alternative pentru cadourile de Moș Nicolae.

 „Astăzi, oamenii doresc să primească iubire, dar uită să o ofere. Oferă iubirea doar cei care au simțit iubirea lui Hristos, pentru că altfel n-ai cum s-o dai. Oferă iertare cei care au simțit iertarea lui Hristos. Oferă pace cei care au primit pacea lui Hristos. Oferă blândețe cei care au simțit blândețea lui Hristos.

Ceea ce oferi este, de fapt, ceea ce ai primit de la Dumnezeu. Și cu cât oferi mai mult în starea ta și-n pacea ta, cu atât din tine curge un izvor continuu pentru că tu nu pierzi nimic. Dimpotrivă, cresc darurile acestea ale sufletului care-ți împlinesc vocația sau chemarea ta, aceea de a fi un suflet întrupat, plin de lumină, mărturisind iubirea lui Hristos.

Și cu cât oferi mai mult în starea ta și-n pacea ta, cu atât din tine curge un izvor continuu – Daruri de Moș Nicolae

Este criză de iubire, este o criză atât de mare, încât oricine intră în această îmbrățișare a lui Hristos devine o speranță pentru noi toți. Se apropie Sfântul Ierarh Nicolae. Și toți așteaptă ceva. Dar și Sfântul își caută ucenici care să fie ca el. Și de aceea, dacă vrei să intri în ceata ucenicilor Sfântului Nicolae, este atât de simplu! Ai să spui că nu ai bani, că ai datorii, că ești bolnav, că ești sărman.

Măi, dar iau un căpețel de creion și-o hârtiuță, un petec de hârtie și scrie două cuvinte celorlalți. Scrie soțului sau soției că-i mulțumești că există. Scrie bunicului sau părinților care așteaptă un cuvânt de la tine, un vers sau fă-le un desen, este atât de simplu să faci lucruri frumoase! Și ele cresc atât de luminos în sufletul tău, încât doar lacrimile acestea care încălzesc sufletul mai mărturisesc starea aceasta de bine și de frumos.

Și, de aceea, dacă intrăm în această stare de recunoștință, înțelegem că suntem chemați să încurajăm pe ceilalți. Să încurajăm pe cei care sunt descurajați. Să vindecăm pe cei care au fost răniți. Și să-i îmbrățișăm cu iubirea lui Hristos. Aceasta este, de fapt, chemarea ta și chemarea mea, să fii un mărturisitor care a cunoscut în viața lui și a primit lecția de iubire pe care Hristos-Domnul ne-a oferit-o prin întruparea lui, prin răstignirea Lui și prin Slăvita Lui Înviere.”

La sfârșitul Sf. Liturghie, părintele Petru Munteanu a dat mult așteptată binecuvântare tuturor credincioșilor aflați în sfânt lăcașul de cult. I-a îndemnat, totodată, să ducă și acasă iubirea lui Dumnezeu.

Brîndușa Dediu

Ascultați și Predică la Evanghelia vindecării orbului din Ierihon – Audio.