Doi prieteni vorbesc despre scrisorile pe care le primesc de la copiii lor, studenţi.
– Când îmi scrie băiatul meu, mărturiseşte unul dintre ei, sunt obligat să mă duc să mă uit in dicţionar.
– Eşti norocos, îi spune celălalt. Eu, cînd îmi scrie fiică-mea, trebuie să mă duc să scot bani de la bancă.
Un negustor de antichităţi încearcă să-i vîndă unui client un revolver foarte vechi, care, zicea, el, e o piesă extrem de rară, de pe vremea romanilor.
– Bine, dar pe vremea aceea nu se utilizau revolvere! protestează clientul.
– Păi tocmai de aceea e atât de rar, îl lămureşte negustorul.
– Un puşti dă buzna în camera tatălui:
– Tată, ştii, azi am câştigat un franc!
– Da? Cum?
– Am alergat după autobuz. Şi pentru că vroiam să-l prind cu orice preţ, am ajuns în staţie odată cu ei.
-Nătăfleţ mai eşti! Dacă ai fi alergat după un taxi, ai fi câştigat de zece ori mai mult.
Almanahul Ambianţei, editat de revista Steaua, revistă lunară a Uniunii Scriitorilor din România, Întreprinderea Poligrafică Cluj, 1990




