Glume

– Tăticule, tu ştii cum se termină basmul cu Alba-ca-Zăpada?
– Da, desigur! Albă-ca-Zăpada şi Prinţul au trăit fericiţi pînă la adânci bătrâneţi.
– Nu, tăticule, s-au căsătorit!*
– Mulţumesc frumos pentru cadou, tanti!
– N-ai pentru ce puişor!
– Şi eu cred la fel, dar mămica mi-a spus că totuşi trebuie să vă mulţumesc…

*
– Cînd eram mică, zise mătuşa, mi se spunea mereu că dacă mă mai strâmb, o să rămân aşa.
– Nu poţi spune, replică nepoţica, că nu te-a avertizat nimeni …

*
– Ce-ai mîncat azi la grădiniţă, dragul meu?
– Două feluri: ciorbă de lobodă si macarale cu soţ!

*
– Tăticule vreau şi eu un colac de salvare, vreau şi eu un colac de salvare…
– Nu mă mai bate la cap că nu-ţi iau nici un colac de salvare!
– Daa, nu-mi iei? Atunci las’ să se-nece mămica!

*

– Ia Gigele, ia arată frumos musafirilor cum ştii să numeri. Vă rog să ţineţi cont că încă nu merge la şcoală!
– Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece, valet, damă, popă, as!
Mioara îşi petrece prima ei vacanţă, la bunici, la ţară. Plimbându-se pe cîmp, cu bunicul, găseşte 3 cutii de lapte praf.
– Bunicule, vino repede, am găsit un cuib de vaci!

*
– Profesorul tău de matematică mi-a spus că nu poate scoate nimic de la tine…
– Păi, nu ţi-am spus mămico, că e un incapabil?

*
– Tu ai o surioară? îl întreabă Gigel pe noul prieten.
-Nu.
– Nici frăţior?
– Nici.
– Vai de capul tău, atunci cu cine te mai baţi acasă?

*
– Mămico, a spus la televizor că de mâine trecem la programul orei de iarnă şi o să ne sculăm cu o oră mai tîrziu. Dar de unde ştie cocoşul nostru că s-a schimbat ora, că doar în coteţ nu este televizor?

*
– Bulişor, de ce ţi-ai pus şoseta pe dos?
– Pentru că pe faţă era ruptă, mămico!

*
– Mămico, ce-ţi doreşti de ziua ta?
– Un băieţel foarte cuminte!
– Uraaa, înseamnă că voi avea un frăţior!

*

Dialog la grădiniţă:
– Tu ştii de ce doarme iepurele cu ochii deschişi?
– Pentru că nu are bunică să-l adoarmă!

*
– Gigele, dacă mănînci prea multă îngheţată vei răci!
– Nu voi răci mămico, uite, mi-am pus fularul la gât!

*
Un băieţel a fost obligat de medic să poarte ochelari. După un timp n-a mai vrut să-i scoată nici seara la culcare:
– Fără ochelari nu pot vedea visele. Şi ele sînt asa de frumoase …

*

– Bunico, cu cine vorbeşte bunicul?
– Cu cine să vorbească, cu el însuşi!
– Şi atunci de ce strigă aşa tare?
– Pentru că nu mai aude bine!

Bancuri cu şi despre copii, Editura Hiparion Cluj – 1998