Viaţa Sfîntului Apostol Timotei

În ţinutul Licaoniei s-a născut acest sfânt apostol, iar carte a învăţat în vestita cetate Listra. După cum un trandafir bine mirositor iese din spini, asemenea şi Timotei s-a tras dintr-un tată necredincios, elin fiind. Dar maica simţului, ca şi bunica lui, evreice de neam, erau sfinte şi drepte, împodobite cu fapte bune, după cum mărturiseşte însuşi marele apostol Pavel, cel care mai pe urmă a avut ca ucenic al său pe Timotei.
Încă de copil, hrănindu-se mai mult cu cuvântul Domnului, s-a abătut cu totul de la rătăcirea păgânească şi a alergat la sfântul apostol Pavel.
În vremea aceea, sfântul apostol a venit în Listra cu Barnaba, ucenicul şi apostolul lui Christos şi a făcut acolo mai multe minuni, încât oamenii se mirau foarte tare, zicând că Dumnezei asemeni oamenilor s-au pogorât pe pământ. Dar când au aflat că ei sunt apostoli şi propovăduitori ai Dumnezeului celui viu şi că-s potrivnici zeilor cei mincinoşi, mulţi s-au întors din rătăcire către dreapta-credinţă.
între cei care erau de faţă acolo se afla şi maica lui Timotei şi ea a primit cu mare bucurie în casa sa pe sfântul apostol Pavel, găzduindu-1 cu îndestulare şi încredinţându-i pe copilul ei Timotei, care cu toate că era încă mic, putea să prândă sămânţa cuvântului lui Dumnezeu. Sfântul apostol Pavel, iubindu-l mult pentru darul acesta, s-a îngrijit de el, dându-l pe lângă nişte iscusiţi dascăli ca să înveţe de la ei dumnezeiasca Scriptură.
Pe urmă, fiind urmărit şi prigonit de iudei, sfântul apostol Pavel a ieşit din cetatea aceea şi a mers spre alte ţinuturi.
După câţiva ani, când sfântul apostol Pavel a ieşit din Antiohia ca să cerceteze pe fraţii din toate cetăţile, a venit, dimpreună cu Sila, la Listra, unde s-a întâlnit cu Timotei.
Găsindu-l sporit în vârstă şi-n faptă bună — precum şi bine mărturisit de toţi creştinii de-acolo, sfântul apostol Pavel l-a luat cu sine la apostolie şi l-a făcut împreună călător la toate ostenelile şi drumurile sale — şi laolaltă slujitor în Domnul. Şi pentru ca să nu fie vreo pricână de sminteală între iudei, l-a tăiat împrejur pe Timotei, cu toate că el avea darul cel nou prin sfântul Botez.
Şi aşa, ieşind ei de-acolo, au mers împreună prin sate şi prin cetăţi, învăţând şi binecuvântând împărăţia lui Dumnezeu, dând tuturor lumina credinţei celei drepte. Pentru sine îşi opreau numai, osteneala şi sărăcia pentru Chrisţos, deprânzându-se să răsplătească bine pentru rău. Pe cei care-i ocărau, ei îi binecuvântau, — răbdau la prigonire, mângâiau pe hulitori, — slugi ale lui Dumnezeu fiind pururi amândoi.
Drept aceea, Pavel văzând pe ucenicul său sporând în atâtea fapte bune, l-a făcut mai întâi diacon, după aceea preot şi apoi episcop, cu toate că era tânăr de ani. Prin punerea mâinilor apostoleşti, fiind slujitor al Tainelor lui Chrisţos, s-a făcut următor fără cruţare al durerilor şi ostenelilor apostoleşti, pătimind întru buna vestire a lui Chrisţos, arătând întru toate răbdare.
Scriind către Corinteni, sfântul apostol Pavel spunea despre el: „De va veni Timotei, luaţi aminte ca să vie la voi fără frică, pentru că are lucrul Domnului ca şi mine, aşadar, nimeni să nu-l defaime.”
Şi tot aşa, lăudându-l, spunea: „Am trimis la voi pe Timotei, care-mi este fiu iubit şi credincios întru Domnul, care vă va aduce aminte de căile mele.”
Iar în mai multe alte scrisori, sfântul apostol Pavel îl cheamă pe Timotei, frate al său.
Şi tot atât de smerită viaţă duce el, postind şi trudin-du-se peste fire de tare, încât şi învăţătorul său, văzindu-i faptele, îl îndemna să se mai cruţe, ceea ce el nu voia.
Şi mergând cu sfântul apostol Pavel, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Fies, în Corânt, în Macedonia, în Italia, în Spania, — aşa că drept era a se zice de ei că: în tot pământul a ieşit vestirea lor — şi graiurile lor la marginile lumii.
De felul lui, sfântul Timotei era ascuţit la minte, grabnic la răspunsuri, vorbitor ales în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, învăţător priceput şi dulce întru alcătuirea dumnezeieştilor Scripturi şi păstor întru toate vrednic în ocârmuirea bisericească.
El a primit învăţătură şi de la sfântul evanghelist Ioan, căruia i-a urmat în scaunul episcopesc din Efes, după ce el a fost izgonit de Domiţian în ostrovul Patmos.
Nu după multă vreme, Timotei a pătimit pentru mărturisirea lui Chrisţos în felul acesta:
Fiind în Efes un mare praznic al închinătorilor la idoli, mergeau pe uliţele cetăţii fără ruşine, cântând şi zbierând, iar pe cei care-i întâmpinau îi asupreau, bătându-i şi pe unii ucigându-i. Aşa ziceau ei că slujesc pe zeii lor necuraţi. . .
Văzând acestea sfântul Timotei — şi aprinzându-i-se în suflet focul râvnei dumnezeieşti, a intrat cu mare îndrăzneală în mulţimea aceea hulitoare de Dumnezeu, propovăduind pe Dumnezeul cel viu, Domnul nostru Iisus Chrisţos, arătând rătăcirea şi înşelăciunea zeilor lor.
Dar aceia n-au înţeles cele grăite de sfântul apostol, şi repezindu-se, l-au bătut cumplit cu ciomegele. Apoi l-au trântit la pământ şi, călcându-l în picioare, l-au muncit până la moarte.
Venind creştinii şi găsindu-l încă cu suflet, l-au dus afară din cetate, unde sfântul a murit. L-au îngropat în locul ce se zice Pion, adică gras.
După mai multă vreme, cinstitele şi sfintele lui moaşte, după porunca împăratului Constanţie, fiul lui Constantin cel Mare, au fost aduse din Efes în Constanti-nopole şi au fost puse alături de cele ale sfinţilor apostoli Luca şi Andrei, Dumnezeu voind ca prin moarte să ţie laolaltă pe aceia care, în viaţă se osteniseră pentru propovăduirea învăţăturii Lui.
Şi astfel a trăit şi a adormit în Domnul, cel ce-a fost ucenic nedespărţit al marelui şi dumnezeiescului apostol Pavel.

Viețile Sfinților, Ed. Artemis, vol. I