Făcătorul de minuni, Sfântul Alexie, Mitropolitul Kievului – 12 februarie

Pe vremea marelui cneaz Ioan Daniilovici, s-a născut în cetatea Cernigov, din părinţi de neam bun, sfântul Alexie, căruia prin botez i s-a zis Elefterie.
Părinţii îl dădură curând la învăţătură de carte şi el era întru cele bune ascultător.
Într-o zi pe când era de vreo doisprezece ani, umbla prin pustie şi întindea curse la păsări. Ostenind, a adormit. Atunci a auzit un glas zicându-i:
— Ce te osteneşti în deşert, Alexie?… Eu te voi face pe tine vânător de oameni…
Deşteptându-se din somn, n-a văzut pe nimeni şi a rămas în uimire. Dar mai pe urmă, a înţeles el că glasul acela îi venea de sus, căci el de mic iubea cu mare putere pe Dumnezeu.
Şi iată că curând s-a adeverit vedenia, căci Elefterie, dorind să slujească lui Iisus Christos, s-a dus la mănăstirea Sfântei Arătări (Sf. Botez) din cetatea Moscovei, unde a fost tuns în călugărie de egumenul Ştefan, fratele lui Serghie, făcătorul de minuni. La tundere i s-a pus numele Alexie.
Acolo a petrecut multă vreme în slujba Domnului, ducând o viaţă foarte îmbunătăţită, în post şi veghere multă, încât toţi se mirau de el. Era cinstit şi iubit de toţi. Însuşi marele cneaz al Moscovei, Simeon Ioanovici, precum şi mitropolitul Teognost îl iubea foarte mult, iar pentru faptele sale bune îl aşezară episcop în marea cetate Vladimir. După moartea mitropolitului Teognost, cneazul Ioan Ivanovici, care a urmat fratelui său Simeon, l-a pus cu sobornicească judecată şi cu binecuvântare de la prea sfinţitul patriarh Filotei al Constantinopolului mitropolit al Kievului şi a toată Rusia.
Luând această grea slujire, Alexie a început să se nevoiască foarte tare, adăugând osteneli peste osteneli, fiind tuturor luminător, cu cuvântul, cu viaţa, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa şi cu curăţia.
În vremea aceea, în Sciţia împărăţea păgânul Verdevir, care ucisese doisprezece fraţi ai săi, fiind un om rău şi cumplit la suflet. El a vrut să pornească război asupra creştinilor. Aflând despre aceasta cneazul Ioan, a trimis la el pe mitropolitul Alexie, ca să-l potolească. Cu duh plin de putere, arhiereul lui Christos a păşit în tabăra lui Verdevir, şi cu vorbe blânde a liniştit mânia varvarului împărat, căpătând de la el pace pentru creştini.
După ce s-a întors la Moscova, unde se mutase scaunul Mitropoliei, a început a lucra şi cu mai mare râvnă pentru casa Domnului. A ridicat o biserică în numele Domnului nostru Iisus Christos, — apoi a aşezat mănăstire, alcătuind o prea plăcută viaţă deobşte în Domnul, şi punând ca egumen pe Andronic, ucenicul sfântului Serghie, făcătorul de minuni.
Şi multe biserici a ridicat prin alte cetăţi şi locuri, neodihnindu-se câtuşi de puţin în slujirea lui Dumnezeu.
Iar pentru toate aceste isprăvi, slava lui străbătu până în departe locurile în care trăiau creştinii, şi ajunse chiar până la necredincioşii agareni, care nu cunoşteau pe Christos.
Peste aceştia împărăţea Amurat, care avea pe împărăteasă oarbă de trei ani. Şi pentru aceasta era foarte mâhnit şi îndurerat.
Auzind de câte face Dumnezeu prin rugăciunile robului său Alexie, a trimis pe nişte slujitori ai săi cu scrisoare la marele cneaz Dimitrie Ioanovici, rugându-l să pună cuvânt pe lângă bunul mitropolit să vină la el şi, prin rugăciunile sale, să tămăduiască pe nevasta sa de orbire.
Primind această veste, Alexie socotea că foarte greu lucru i se cere, cu mult mai presus de puterile sale. A purces atunci a se ruga cu putere lui Dumnezeu să-l ajute întru a izbândi să meargă cu folos în pământul necredincioşilor agareni. A adunat şi sobor de preoţi în biserica cea mare a Prea Curatei Născătoare de Dumnezeu, săvârşind laolaltă smerite rugăciuni. Pe când se rugau, singură de la sine s-a aprins o lumânare la mormântul sfântului Petru făcătorul de minuni, şi toţi rămaseră în uimire. Din aceasta, sfântul Alexie a luat încredinţare de ajutorul lui Dumnezeu, care îi gătea cale cu bună sporire. Întru acestea el a luat o părticică de ceară din lumânarea ce se aprinsese singură, făcând din ea o lumânărică, luând-o cu sine în drumul ce avea de făcut. Punându-şi nădejdea în Dumnezeu, Alexie a plecat spre ţara agarenească.
Mai înainte de a ajunge acolo, împărăteasa oarbă a avut în vis o vedenie: a văzut pe Alexie, arhiereul lui Dumnezeu, venind cu toţi preoţii, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. Deşteptându-se din somn, împărăteasa a poruncit să se gătească veşminte de mare preţ pentru arhiereu şi pentru preoţi.
Ajungând arhiereul cu alaiul său, i-a ieşit în întâmpinare împăratul cu toată curtea, cinstindu-l şi ducându-l în palaturile sale.
Pe urmă arhiereul lui Dumnezeu a început cântările cele de cuviinţă şi a aprins lumânarea cea mică făcută din cea care se aprinsese singură la mormântul sfântului Petru, făcătorul de minuni.
A sfinţit apoi apa şi cu ea a stropit pe împărăteasa cea oarbă. Şi de îndată, ea a văzut.
Împăratul şi toţi cei de faţă s-au minunat atunci foarte tare şi au adus laude lui Dumnezeu. Apoi au cinstit după cuviinţă pe Alexie şi l-au încărcat de daruri.
Întorcându-se acasă, sfântul Alexie a ridicat o biserică de piatră în mijlocul Moscovei, în numele sfântului arhanghel, întemeind şi o mănăstire căreia i-a pus numele minune. Cu glas de moarte a lăsat ca aci să-i fie pogorât trupul în groapă când va veni sfârşitul vieţii sale.
Şi aşa, în pace şi cu mult folos a păstrat turma ce-i fusese lui încredinţată de bunul Dumnezeu.
Iar când s-a apropiat plecarea la Domnul, sfântul Alexie a simţit aceasta şi mai înainte a purces de a săvârşit slujba dumnezeiască, după care s-a împărtăşit cu preacuratele Taine.
Pe urmă, dând tuturora sărutarea cea de sfârşit, s-a dus la Domnul, în anul 1378 după Christos.
El fu îngropat cu mare cinste în biserica sfântului arhanghel Mihail cea zidită de el în hotarele Bunei-Vestiri a Prea Curatei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu.
După mulţi ani s-au aflat sfintele şi tămăduitoarele lui moaşte întregi, iar veşmintele îi erau nestricate, ca şi cum ar fi fost îmbrăcate de ieri. După aceea au fost aduse sfintele rămăşiţe în cealaltă biserică înălţată tot de ei, şi multe tămăduiri aduceau celor ce se atingeau de ele.
Şi astfel a păstorit turma încredinţată lui de Dumnezeu arhiereul Alexie, cel ce multe minuni a făcut, având credinţa tare şi nestrămutată în Domnul şi mântuitorul nostru Iisus Christos.

Viețile Sfinților, Ed. Artemis, vol. I