Portretul unui voluntar

Mă numesc Jingoi Bianca-Maria şi fac parte din marea familie a voluntarilor care aparţin Fundaţiei din Savineşti. Acolo ne desfăşurăm noi activitatea şi susţinem evoluţia copilaşilor. Eu in decursul acestor ani am fost mai mereu în această mare familie și mi-am desfăşurat cu mare drag toate atribuțiunile. Pot spune că nimic nu este mai important decât să aduci zâmbete pe chipurile nevinovate ale copiilor. Mereu mi-a plăcut să fiu părtaşă la îndrumarea elevilor, aceştia sunt plini de inocență şi încercați de greutățile vieții.
De ceva timp sunt bucuroasă să fiu îndrumătoarea proiectului after school. Acolo au loc toate momentele frumoase, copilaşii îşi dau toată dăruirea pentru a rezolva sistematic temele, iar eu îi îndrum şi le dau cele mai sincere sfaturi. Este o adevărată plăcere să-i vezi crescând, de aceea toți cei din cadrul organizației nu lasă nici o ocazie fără a crea un zâmbet pe chipurile lor frumoase.
Nicio zi nu este tristă, copiii adoră să vină la teme şi mereu îi vezi cât de fericiți pleacă, atunci îmi dau seama că dăruirea cu care lucrez este de folos.

Cu mare drag, îmi aduc aminte de doi frățiori care vin frecvent la teme, îi văd cât de mult muncesc zilnic şi mă copleşeşte grija pe care o au unul față de celălalt; matematica este puţin încurcată în clasa întâi, iar fetița care avea nevoie de încă 10 degețele pentru a calcula corect, s-a lăsat ajutată de frățiorul ei mai mare care cu o imensă dragoste fraternă, îi explică atât de cald şi de frumos rezolvarea exercițiului, bineînțeles oferindu-i degețelele lui pentru a-i uşura munca.
Cel mai important este să poți oferi ajutor celor din jur indiferent de împrejurări, fără a aştepta ceva în schimb.
Nu de mult, am avut ocazia sa le cântăm unor oameni minunați din Bacău, care ne-au oferit toată atenția lor. Acolo am avut un moment deosebit, copilaşii s-au îmbrăcat în costum național și au cântat cu mare emoție cântece consacrate ale neamului nostru. În timp ce ei desfăşurau programul stabilit, le puteam observa emoția constructivă ce le-a umplut inima de fericire. Am fost şi sunt tare mândră de ei, sunt suflete minunate care aşteaptă neîncetat persoane care să-i înțeleagă. Dupa ce au terminat de cântat mi-am dat seama cât sunt de norocoasă să lucrez cu ei, nimic nu este mai frumos de atât. Și cu siguranță toate activitățile pe care le vom mai avea o sa le îndeplinim cu mare dăruire ca şi până acum.
Mereu mi-a plăcut să ajut şi de ce nu chiar să aduc un zâmbet. Într-o zi copilaşii i-au scris dorințele Moşului, o scrisoare m-a impresionat cel mai mult şi ea suna cam aşa: „Draga Moşule, eu îmi doresc un jurnal cu cheiță, îmi doresc ca mamaia să mai trăiască şi ca mama şi tata să nu se mai certe. Eu sunt cuminte şi vorbesc frumos, n-am înjurat niciodată. Am 11 ani şi sunt în clasa a IV-a, după şcoală merg la cantină şi la Şcoala Veche, unde îmi fac temele. Noi acolo suntem îndrumați de Jingoi Bianca Maria care este frumoasă nu ne ceartă deloc, îi mulţumim că este alaturi de noi, Moş Craciun te rog ai grijă de ea.” Un astfel de moment îmi va rămâne întipărit în inimă.
Cu fiecare ocazie o să îndrum oamenii spre lumea voluntarilor pentru că niciodată nu poți fi mai satisfăcut decât atunci când dăruieşti. Îi multumesc Părintelui Petru Munteanu, datorita lui se pot realiza proiecte frumoase.

Bianca Jingoi