Sfânta Euharistie, Taina comuniunii cu Hristos

Spiritualitatea ortodoxă are în permanentă atenţie desăvârşirea credinciosului în Iisus Hristos. Această desăvârşire se poate dobândi numai prin participarea la viaţa lui divino-umană. Biserica Ortodoxă pune la îndemâna credincioşilor mijloacele prin care ei pot ajunge la îndumnezeire și anume – Sfintele Taine – care au o mare importanţă în procesul de mântuire şi unire a omului cu Dumnezeu. Sfinţii Părinţi au atras
atenţia asupra experienţei spirituale, asupra simţirii lui Dumnezeu pe care o produc Tainele în viaţa credincioşilor.
Toate cele şapte Taine instituite de Mântuitorul Hristos au o importanţă covârşitoare în procesul de mântuire al credincioşilor, pentru că prin ele se împărtăşeşte harul.
Participarea credincioşilor la viaţa harică transmisă prin Sfintele Taine, culminează cu Sfânta Euharistie (Împărtăşanie, Cuminicătură, Grijanie) prin care se realizează unirea noastră deplină cu Iisus Hristos cel
întrupat, căci prin Sfânta Euharistie ni se oferă Hristos Însuşi, izvorul nesecat al tuturor darurilor, Vistiernicul şi Împărţitorul tuturor bunurilor ce privesc viaţa şi pietatea creştină ( II Pt. 1, 3-4).
Sfânta Euharistie este Taina instituită de Dumnezeu în care sub chipul pâinii şi al vinului este real și substanţial prezent Iisus Hristos, pe de-o parte spre a se împărtăşi credincioşilor, pe de alta spre reprezentarea reală şi nesângeroasă a jertfei Sale de pe cruce. Este taină a tainelor pentru că prin ea nu primim numai o parte a darurilor cereşti, ci chiar pe Domnul Iisus, izvorul și deplinătorul harului. În ea primim real şi adevărat Trupul și Sângele Său, în chipul pâinii şi al vinului şi intrăm în comuniune de viaţă cu El, devenim hristofori adică purtători de Hristos.
Euharistia nu este numai sacramentul culminant în care sub chipul pâinii şi al vinului ni se oferă spre împărtăşire ca dar divin culminant Trupul şi Sângele Domnului cu toată viaţa divină aflată în ele, spre asemănarea şi unirea noastră cu El şi deci spre mântuirea noastră în viaţa de veci. Ea este şi jertfa de Sine pe care Hristos o oferă necontenit Tatălui pentru oameni.
În Euharistie avem prezent, în mod real, pe Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu – Fiul întrupat, cu Trupul şi cu Sângele Său.
Aceasta ni s-a dat prin prefacerea darurilor de pâine şi vin, cu puterea Duhului Sfânt, la invocarea episcopului sau preotului (epicleza). Pâinea şi vinul euharistic îşi păstrează chipul şi forma lor, de pâine şi vin, numai pentru ochi şi simţurile noastre trupeşti şi pentru a ne putea împărtăşi de ele primindu-le înlăuntrul nostru, noi fiind fiinţe trupeşti.
Sfântul Ioan Damaschin lămurește prefacerea elementelor zicând: „Nu este defel trupul suit la cer care coboară din nou, ci pâinea și vinul sunt prefacute în trup și sânge devenind unul și același lucru cu acestea”.
Deplina comuniune cu Hristos ca mădular al Trupului Său și unitatea tuturor creștinilor în Hristos și întreolaltă, se realizează în Euharistie.
Unitatea și comuniunea cu Hristos și întreolaltă în Hristos, realizată de Euharistie, este semnificată în Tradiţia primară a Bisericii prin speciile euharistice de pâine și de vin. Pâinea este formată din numeroase boabe de grâu, care măcinate dau o singură pâine. Vinul de asemenea, este rodul mai multor boabe de struguri, care dau o singură băutură. Tot aşa și multiplicitatea creștinilor trebuie să se zidească într-o unitate. Și aceasta o realizează Euharistia. Această conștiință de sine a unității eclesiale a tuturor în Hristos euharistic, străbate ca un fir roşu întreaga Tradiţie și gândire patristică începând cu Didahia, în care citim: „Cum această pâine era răspândită pe munţi și adunată a devenit una, astfel să fie adunată și Biserica Ta, de la marginile pământului în împărăția Ta… Adu-ți aminte Doamne de Biserică… și adun-o din cele patru  vânturi, sfinţită în Împărăția Ta”.
Simbolismul atât de evocator al acestei rugăciuni euharistice va fi reluat și mult adâncit de Sfinţii Parinți.
Astfel Sfântul Ciprian zice: „Cât este de puternică unanimitatea creştină, o arată destul de bine Tainele Domnului. Căci atunci când Domnul numeşte Trupul său pâine care este făcută din multe boabe de grâu reunite, El arată prin aceasta că întregul popor creștin pe care îl poartă în El trebuie să fie unit, și când numește Sângele Său vin care fiind din numeroși struguri nu constituie decât o singură băutură, El semnifică de asemenea, că turma, care suntem noi, nu este decât o unitate“.
Fară Euharistie nu este posibilă Biserica, fiindcă numai Euharistia este aceea care unește fară să dizolve și care extinde fără să împartă sau să despartă pe cei uniți cu Hristos, sau pe cei în care Hristos s-a făcut hrană și băutură neîmpuținată. Căci nu ne putem uni cu Hristos, fără să ne unim cu Trupul Său mistic. Dacă Euharistia este marea taină a dragostei, aceasta este pentru că ea este mai întâi marele
sacrament al unității Bisericii cu capul ei, Hristos. Și dacă ea este sacramentul unității, ea face din oameni Trupul lui Hristos care este unul. Euharistia este sacramentul unitații eclesiale, pentru că este misterul jertfei răscumpărătoare reactualizat ca sacrament printre noi.
Această unificare personală cu Hristos și întreolaltă săvârşită de Euharistie și care constituie Biserica, ca unitate, și comunitate sobornicească, este subliniată în modul cel mai pregnant posibil de N. Cabasila astfel: Prin împărtașire, Hristos rămâne întru noi și noi întru El: „Întru Mine, zice Domnul, și Eu întru ei” (In. 6,56).
Ne botezăm numai o dată, dar în schimb ne apropiem de Sfânta Masă de mai multe ori, pentru că ni se întâmplă ca oameni ce suntem să supărăm pe Dumnezeu în fiecare zi, lucru pentru care să ne pară rău,
să ne înfricoșăm și să ducem aprigă luptă contra păcatului, spre a ne scăpa de el. Dar astfel de mijloace nu dau roadă în lupta contra păcatului, decât dacă luăm în noi singurul leac (Euharistia), împotriva răutăților omenești.
Dar necesitatea unirii sau împărtășirii tot mai dese cu Hristos euharistic, o simte Biserica însăși în calitatea ei de Trup al lui Hristos.
Căci prin Euharistie mai mult decât prin toate celelalte Taine, Biserica își împrospătează unirea și legătura ei de viață cu Hristos. Prin Euharistie, Biserica înaintează în întâlnirea și comuniunea cu Hristos și se
structurează din ce în ce mai mult ca unitate sobornicească și sacramentală, în care Hristos trăiește plenar în ea și în mădularele ei.
Importanța și semnificația Euharistiei sunt maxime pentru viața omului, pentru viața lumii, căci ea este unirea cea mai înaltă care se poate realiza cu Hristos, cu Dumnezeu, în Împărăția Sa.

Preot Cristinel Vasile Anăstăsoaiei