Pomenirea Cuviosului Puplie monahul (5 aprilie)

Acest cuvios a fost în părţile Egiptului, pe vremea împărăţiei lui Iulian Paravatul. Acel împărat păgân din Persia, a trimis pe diavol în părţile Apusului, ca să-i aducă veste de acolo. Mergând diavolul în locul acela, unde petrecea cuviosul Puplie monahul, a stat în acel loc zece zile nemişcat, neputând să se ducă mai departe. Căci cuviosul, simţind pe diavol că trece pe acolo, a stat la rugăciune şi n-a încetat să se roage ziua şi noaptea, ridicându-şi mâinile în sus şi s-a întors diavolul fără nici o ispravă la Iulian. Şi a zis către dânsul Iulian: „Pentru ce ai zăbovit atîta vreme?” Diavolul i-a răspuns: „Da, am zăbovit şi fără de ispravă la tine m-am întors, că am aşteptat zece zile, până ce a încetat Puplie monahul de la rugăciune, ca să pot trece acel loc şi nimic sporind, m-am întors”. Atunci păgânul Iulian a zis cu mânie către diavol: „Când mă voi întoarce de la război, voi face izbîndire acelui monah”. Şi nu după multe zile a fost ucis cu nevăzuta putere a lui Dumnezeu, Iulian depărtatul. Şi îndată, un voievod din cei ce era cu dânsul, vânzându-şi toate averile sale şi împărţindu-le la săraci, a mers la Cuviosul Puplie şi, lepădându-se de lume, s-a făcut monah ales. Iar Puplie Cuviosul prin îndestulată vreme, desăvârşit plăcând lui Dumnezeu, s-a mutat de aici.

Vieţile Sfinţilor, aprilie