Sfaturi către preoți despre viața contemplativă

Acest părinte al contemplației cu Dumnezeu, Iulian Pomerius, deși nu s-a scris vreodată despre el în aria de cunoaștere teologică românească este un preot african născut în Mauritania, Africa de Nord, a migrat în Galia ca urmare a persecuției
vandalilor. Viețuitor al secolului al V-lea, deschide o școală de retorică în localitatea Arles și începe o corespondență cu
episcopii locali ai Galiei, teritoriul în care el se stabilește. De asemenea, părintele Iulian este numit „abbas”, termenul latin pentru stareț.
Așadar, putem deduce că Avva Iulian a fost conducătorul unei obști monahale, după cum unii istorici, cercetători afirmă acest lucru sau poate îndrumătorul unui grup de pustnici, ce se nevoiau și deprindeau învățături de la Cuviosul Iulian. Totodată, Pomerius a scris în mai multe situații lucrări de o valoare duhovnicească rară însă numai o singură scriere a supraviețuit de-a lungul timpului De vita contemplativae, respectiva lucrare rezumată. Acest tratat a fost una dintre cele mai prețuite lucrări de îndrumare spirituală în Apusul creștin, fiind adesea pus alături de influentul tratat scris de Sfântul Grigore Dialogul, „Liber regulae pastoralis”, și de cel al Sfântului Ioan Hrisostom, „De sacerdotio”.
Din recenzia făcută acestui tratat putem afla ideea că viața contempletivă sau viața dedicată meditației, privirii către Dumnezeu este de fapt culminarea vieții practice, stilul acesta trebuie completat prin privirea către Dumnezeu, contemplarea cu Hristos, completându-se cu stilul pragmatic al preotului. Totodată, viața contemplativă este considerată a fi acea viață care este orientată către Dumnezeu, asta arătând faptul că Dumnezeu este cel către care omul trebuie să își
îndrepte sufletul și gândirea, fără El, nereușind să dobândim această trăire autentică „orientată către Dumnezeu”. Viața preotului trebuie să circule în jurul lui Dumnezeu, contemplația cu El fiind centru preocupărilor sale. Ea trebuie îmbinată cu viața practică. Așadar, acestea trebuiesc combinate și folosite spre a putea primi harul lui Dumnezeu.
Această lucrare are ca destinatar clerul Bisericii, și se adresează preoților și episcopilor, unde aceștia sunt numiți de Avva Iulian drept „principes Ecclesiarum”. „Principes” poate însemna atât cap/conducător al Bisericii, cât și cei din avangarda oștirii Bisericii, luptătorii din linia întâi în războiul împotriva „puterilor întunericului” (Ef. 6, 11) . Drept pentru care afirmă Cuviosul părinte că preotul, deși are ca principală datorie slujirea în biserică, adică misiunea sacerdotală primită de la Dumnezeu, el trebuie să fie un exemplu pentru comunitatea pe care o păstorește. Un slujitor trebuie să aibă ca  preocupare  câștigarea Împărăției Cerurilor și nu problemele administrative, cu atât mai puțin treburile și plăcerile lumești. Un slujitor trebuie să aibă inima curată, neîntinată, să evite problemele dăunătoare sufletului, grijile lumești, preocupările anapoda, afirmând că Duhul Sfânt locuiește în inima preotului. Viața contemplativă reprezintă viața dedicată lui Dumnezeu, în care făptura cugetătoare, curățită de tot păcatul și însănătoșită în toate privințele, este menită a vedea pe Creatorul său. În momentul în care modul tău de a trăi îți oferă prilejul de a îl vedea pe Dumnezeu, de a îl simți și de a convorbi cu El, viața în care Dumnezeu poate fi văzut este numită viață contemplativă.
De asemenea, Avva Iulian tratează diferite probleme și chestiuni legate de viața viitoare, unde afirmă că se crede că este fericită pentru veșnicie și veșnic fericită, tratează problema îngerilor și a diavolilor unde spune că slujitorii întunericului din voință proprie au ales să se îndepărteze de Creator, fiind supuși păcatului. Totodată, găsim afirmații conform cărora învierea reprezintă vindecarea trupului stricat de moartea suferită. Învierea le va vindeca acolo și aceasta va sădi în
toate membrele trupurilor reînnoite o sănătate nestricăcioasă.
În această lucrare găsim sfaturi practice și de uz intern pentru preoții Bisericii, modul lor de a se manifesta în societate, felul lor de a seexprima, de a folosi cuvântul bun, blândețea dar și autoritatea în problemele pastorale cu care se înfruntă, mai pe scurt, există o sumedenie de îndemnuri duhovnicești ce tratează problemele uzuale  ale preoților din acea vreme, din acel context și încearcă să ofere un răspuns, îndrumându-i pe slujitorii Sfintelor Altare la viața meditativă în Dumnezeu, contemplarea cu Hristos, completarea stilului pragmatic cu stilul spiritual pe care Dumnezeu, Hristos ni-l oferă nouă. Există sfaturi pentru preoții ce doresc să dobândească viața contemplativă, cei care nu vor să predice sau întâmpină probleme în calitatea lor de învățător, despre puterea exemplului unui preot ș.a.m.d.
În concluzie, lucrarea de față vine în întâmpinarea celor ce doresc să afle câte ceva despre viața dedicată lui Dumnezeu, preoții ce trebuie să lucreze cu poporul credincios și să îl îndrume spre Dumnezeu. O carte ce se dorește a fi o lucrare de ordin practic pastoral, cu anumite clarificări dogmatice pentru slujitorii „tineri”, cei ce au fost de curând hirotoniți și puși în fața turmei lui Hristos. Prin stilul său monahicesc de a transcrie aceste gânduri, Avva Iulian Pomerius reușește să transmită preoților faptul că viața închinată lui Dumnezeu, echilibrată, exemplificată și propovăduită devine o viață
contemplativă, cu privirea către Creator.

Autor: Avva Iulian Pomerius
rezumat: Popa C. Flavius Ștefan
anul III teologie pastorală, gr. III