Areta Tofan: “Înainte lumea nu comenta când era vorba de a-l respecta pe celălalt”

– Și cei care se tatuează sau își pun fel de fel de cercei?

– Fiecare se poartă cum se simte el bine. Și mai e un aspect de care să se țină cont: eu când intru în Sfânta Biserică nu mă uit nici în dreapta, nici în stânga să analizez. Dacă respecți biserica, îi respecți deopotrivă pe toți cei care intră în ea! În casa Domnului uiți de toate și te gândești numai la Dumnezeu.

– Ce credeți despre cei care se îmbulzesc sau vorbesc în biserică?

– Bineînțeles că nu-i frumos. Ai venit mai târziu sau vezi venind pe cineva, tu vorbești cu persoanele respective… Fii atent la slujbă nu la prezențele din biserică. Dar fiecare face cum poate… nu trebuie să judecăm. Înaintea părintelui (n.r.: Petru Munteanu), a fost părintele Filip. Și dacă auzea șușoteli și forfotă în biserică, oprea slujba, stătea în fața Sfântului altar, tăcea o vreme, apoi spunea: „Vorbiți dumneavoastră că eu am terminat.” Se făcea apoi o liniște deplină și nu se mai foia nimeni. Dar acum la noi vine multă lume străină cu frământări… Nu știe nimeni ce are unul sau altul pe suflet când vine la biserică. Și la noi sus la cor se mai șușotește. Poate e nevoie de mai multă disciplină… Dar nu am eu dreptul să spun sau să fac ceva…

– De ce nu sunt atunci niște reguli de bun simț care să pună în ordine conduita celor ce vin la biserică? Poate ar fi nevoie de mai multă educație în acest sens, nu?

– Da. Și eu cred că lumea ar trebui să fie mai educată. Atâta timp cât a fost disciplină au fost mai puține probleme și nemulțumiri. Înainte lumea nu comenta când era vorba de-al respecta pe celălalt. Era un respect de la sine înțeles. Mai bine nu sărutai o icoană sau nu puneai un batic dacă îl uitai acasă, decât să te îmbulzești sau să șușotești. Sărutai icoana a doua zi, sau când mai veneai. Ăsta era bunul simț pe atunci!

– Dar cu bunul-simț în gospodărie cum era?

– Fiecare se gospodărea în curtea lui cum considera. Nu se uita lumea în curtea altuia ca acum. În vremurile astea, lumea este mai rea și există mai multe discuții și invidii.

Odată nu spunea nimeni ca acum: “A! Dar la tine e mai frumos!” sau „Ia uite câte ți-ai luat!”. Acum e răutatea mare! Când se cununa sau boteza se ieșea la drumul mare și se striga: ”Șușaua la nuntă!”. Și atunci toți ieșeau să petreacă. Totul era făcut cu bucurie și, fiecare se bucura cu ceea ce avea. Acum unii se preocupă mai mult de ce este peste drum! Eu nu am fost invidioasă în viața mea! O diferență de a privi între generații a fost mereu, dar eu nu m-am preocupat de asta!

– Că veni vorba de generații, cum priveați viața când erați mai tânără, față de acum?

– Dom’le… pot să spun că eu văd viața acum la fel de frumoasă ca atunci! O privesc la fel și mă simt la fel de bine!

– Și oamenii?

– La fel! Eu zic așa: dacă eu îmi văd de familia mea și de fericirea proprie și dacă bunul Dumnezeu și Maica Domnului ne ține cât de cât sănătoși și în viață, nu trebuie decât să ne bucurăm și să trăim. Eu sunt fericită cu ce am și o să-mi pară rău când o să mă scoată de aici, din căsuța mea!

-După cum sunteți și cum vă mișcați, n-o să vă pară rău prea curând… Dar acum, în încheiere ce le urați consătenilor dumneavoastră?

-Le spun să fie sănătoși și să se bucure de viață așa cum consideră ei de cuviință, iar părintelui nostru (n.r.: Petru Munteanu), care este foarte bun și omenos, să-i dea Dumnezeu să facă multe lucruri frumoase în continuare, ca și până acum!

Petronela Baghiu