Biserica „Sf. Nicolae” – Roznov – partea a IV-a

Pe 2 octombrie 1904, se stinge din viaţă col. Gheorghe Ruset Roznovanu,  iar trei ani mai târziu, pe 19 septembrie 1907, şi soţia sa Alexandrina. Biserica nu fusese terminată, iar neînţelegerile legate de testamentul ctitorilor planau ca o ameninţare asupra finalizării lucrărilor.

Întreaga avere fusese lăsată de colonel Bisericii „Sf. Nicolae” din Roznov, cu scopul de a se înfiinţa un aşezământ de binefacere şi cultură, însă moştenitorii colaterali contestă testamentul, având câştig de cauză la Curtea de Apel şi Casaţie.

Alexandrina Ruset Roznovanu lasă suma de 105.000 lei pentru finalizarea lucrărilor la biserică, însă şi testamentul ei este atacat, aspect deloc neglijabil dacă ţinem cont că era nevoie de o sumă foarte mare.

Datorită stăruinţelor şi demersurilor purtate de preotul Costachi Gervescu, sprijinit de Mitropolitul Pimen şi Casa Bisericii, intervine o convenţie între biserică şi moştenitori. Aceştia din urmă se angajează să termine biserica şi să constituie un fond de 250.000 lei, împreună cu 20 fălci de teren.

Împreună cu suma lăsată de Alexandrina Ruset Roznovanu, cei 105.000 lei, se constituie „Fondul Roznovanu” care urmează a fi administrat de Casa Bisericii.

Totodată, la data de 1 aprilie 1910, aşezământul este declarat particular, urmând a se întreţine din veniturile ce rezultau din aceste fonduri.

Biserica a funcţionat cu acest statut până în anul 1925, când, prin noua lege a organizării, intră sub stăpânirea statului român, acesta completând doar veniturile Fondului Roznovanu cu sumele aferente întreţinerii ei şi a slujitorilor săi.

Ca o consecinţă directă a inflaţiei, în anul 1946, Fondul Roznovanu – constituit în Titluri de Stat – se desfiinţează, iar parohia Roznov intră sub întreţinerea statului, ca toate celelalte aşezăminte de cult din ţară.

Muzeul bisericii

Muzeul Bisericii „Sf. Nicolae” a fost înfiinţat în anul 2002, la demisol, unde colonelul Roznovanu construise cavoul familiei. Graţie slujitorilor acestui aşezământ, au fost păstrate toate obiectele vechi aflate în patrimoniu, între acestea fiind şi cele prevăzute de colonel în testamentul său.

Astfel, regăsim farmecul componentelor uniformei militare din sec. al         IX-lea, care au aparţinut colonelului Roznovanu, între acestea epoleţii, lancea, banderolele, decoraţiile de război, precum şi toiagul de majordom.

De asemenea, sunt expuse şi  cele 11 medalii –  două monede de aur şi  nouă de argint – pri-mite în urma participării la Războiul de Independenţă.

Veşmintele vechi de peste un secol, ornamentate în culori vegetale, fotografiile de familie şi o copie a testamentului colonelului Roznovanu completează exponatele, alături de cele două icoane mari care au fost aduse din biserica veche, arsă în anul 1944.

Pisaniile bisericii şi criptele care adăpostesc osemintele străbunilor lui Roznovanu şi ale altor membri ai familiei, busturile din marmură ale ctitorilor, iată, toate reprezintă un omagiu adus de către contemporani înaintaşilor care, prin faptele lor, şi-au pus amprenta definitiv pe matricea existenţială a Roznovului.