Bun eşti Tu, Doamne! Îţi mulţumim pentru iubirea, mila şi purtarea Ta de grijă!
S-a mai scurs încă un an din cununa vieţii noatre, a mai trecut un an cu bucuriile şi tristeţile sale, cu realizările şi neîmplinirile sale. A mai trecut încă un an în care unii au reuşit să se trezească măcar un pic din orbirea spirituală sau în care alţii au orbecăit în întunericul necredinţei, în întunericul mândriei şi orgoliilor de tot felul. A mai trecut un an în care unii au evoluat spiritual sau în care alţii s-au împotmolit în mocirla patimilor. A mai trecut un an în care ne-am hrănit sufletul cu bucurii duhovniceşti sau în care am avut doar grijă de trupul nostru, oferindu-i din belşug din hrana stricăcioasă a lumii în care trăim.
A mai trecut un an în care I-am mulţumit Bunului Dumnezeu în fiecare clipă pentru binecuvântări, pentru toate binefacerile, pentru cele ştiute şi pentru cele neştiute, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate sau în care am cârtit împotriva Lui, fiind mereu nemulţumiţi de starea în care ne-am aflat.
De ce am mulţumit unii dintre noi, Bunului Dumnezeu, pentru iubirea, mila şi purtarea Sa de grijă?
Am mulţumit, pentru că ne-a oferit în dar multe zile cu soare, cu un cer albastru infinit, am mulţumit pentru frumoasa şi minunata Sa Creaţie: „Minunate-s lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai facut”. Atunci când iubeşti pe Dumnezeu, iubeşti întreaga Sa Creaţie, iubești întreaga Sa zidire, iubești natura toată, cu toate frumuseţile ei şi-I mulţumeşti că a fost aşa de iubitor şi darnic cu noi şi ne-a binecuvântat cu multă frumuseţe care să ne încânte toate simţurile şi să ne bucure sufletul.
E minunat să te poţi bucura de un răsărit sau un apus de soare, e minunat să te bucuri de frumuseţea cerului înstelat, e minunat să îţi întinzi mâinile spre soare şi să-i simţi sărutarea caldă pe față, e minunat să mergi cu picioarele goale prin iarba udă, e minunat să asculţi clipocitul unui izvor, e minunat să asculţi un concert de păsărele, e minunat să respiri aerul îmbălsămat de parfumul florilor gingașe!
Când te afli în faţa unei construcţii măreţe, de asemenea, rămâi impresionat, te simţi ca un copil entuziasmat ce vede pentru prima oară un lucru pe care nu-l cunoaşte şi care îl face să îi strălucească privirea.
E minunat să te poţi bucura de frumuseţea care te înconjoară, așadar, să ne facem timp să admirăm natura, să admirăm frumosul, să ne bucurăm că nu totul e urât în jurul nostru! Să ne hrănim sufletul cu mici bucurii pe care ni le poate oferi întreaga Creaţie a lui Dumnezeu şi să spunem din tot sufletul: Îţi mulţumim, Doamne, pentru dărnicia şi iubirea cu care ne-ai binecuvântat!
Am mulţumit pentru talanţii cu care ne-a înzestrat, talanţi care ne ajută să împlinim visele, obiectivele, scopurile frumoase şi de folos, ale noastre şi ale multor semeni din jurul nostru. Am primit în dar şi am dăruit la rândul nostru, fiind astfel binecuvântaţi cu iubire de Bunul Dumnezeu şi cu mai multe daruri (sănătate, pâinea cea spre fiinţă, „îngeri păzitori”, virtuţi morale şi creştine ş.a.).
Am mulţumit, pentru că am conştientizat că tot ce am realizat bun şi frumos pentru noi şi semenii noştri, am realizat datorită ajutorului primit de la Bunul Dumnezeu. „Ajutorul meu de la Cel ce a făcut cerul şi pământul.” Suntem datori a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru atât de multe lucruri! Să-I fim recunoscători și pentru faptul că în marea Lui dragoste, în marea, în neţărmuita şi neştiuta de noi, purtare de grijă, ne apără şi ne ocroteşte de cel mai mare duşman al nostru – de vrăjmaşul diavol.
Ne ajută să învingem ca nişte bravi ostaşi în războiul nevăzut pe stăpânitorii întunericului şi duhurile răutăţii, duhurile mândriei, invidiei, trândăviei, desfrânării, mâniei, făţărniciei, vicleşugului, minciunii, împietririi inimii, iubirii de argint, nedreptăţii, egoismului, fricii, deznădejdii ș.a.
Fără Bunul Dumnezeu, conducătorul nostru, am pierde cu siguranţă, acest război, dar Acesta ne înarmează cu nădejde tare în El, ne înarmează cu rugăciunea şi postul, ne înarmează cu Învăţătura despre Patimile Domnului Iisus Hristos, ne înarmează cu răbdare şi putere în ispite şi nevoi, ne înarmează cu Sfânta Cruce, arma cea mai de temut împotriva vrăşmaşului diavol, ne înarmează cu împărtăşirea cu dumnezeieştile Taine. Ne înarmează cu o conştiinţă trează care ne ajută să cunoaștem mulţimea păcatelor noastre şi care ne împinge la luptă împotriva duşmanilor care nu o lasă să fie curată şi fără de mustrare.
Am mulţumit, pentru că ne-a ajutat să ne purtăm Crucea spirituală atunci când am fost îngenuncheaţi uneori sub greutatea ei. Ne-a ajutat, fiind „Prietenul” cel mai bun şi mai devotat şi „Tovarăşul” nostru permanent la oricare pas al vieţii.
Ne-a ajutat, purtându-ne de multe ori cu iubire în braţe, atunci când eram sleiţi de putere, atunci când eram obosiţi şi trişti fiindcă ne simţeam singuri pe lume, fiindcă ne simţeam neînţeleşi de nimeni, fiindcă ne simţeam de multe ori folosiţi de cei din jur, neiubiţi şi părăsiţi de semenii noştri, atunci când nu mai eram sus, ci eram căzuţi şi fără putere materială şi socială.
Am mulţumit şi pentru necazuri care ne-au întărit, care ne-au călit, care ne-au învăţat multe lecţii de viaţă (lecţia nădejdii, lecţia acceptării Voii lui Dumnezeu, lecţia credinţei, lecţia rugăciunii, lecţia lăsării în grija Bunului Dumnezeu ş.a.).
Am mulţumit, pentru că ne-a trimis îngeri păzitori care să ne apere de necazuri, care să ne atenţioneze să nu facem unele greşeli pe care am putea să le regretăm. Ne-a trimis şi „îngeri păzitori” întruchipaţi de oameni ce iubesc cu iubirea lui Hristos. Bunul Dumnezeu a colaborat pentru a ne veni în ajutor atunci când aveam nevoie, cu duhovnicul, cu tovarăşul de viaţă, cu părinţii, cu fraţii şi surorile noastre, cu rudele noastre, cu vecinii noştri, cu colegii noştri, cu prietenii noştri, cu persoane necunoscute care au fost la locul potrivit şi în momentul potrivit lângă noi, pentru a ne dărui un zâmbet, o îmbrăţişare, o încurajare, un sfat.
Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu „îngeri păzitori” care s-au rugat pentru noi, care au râs şi plâns împreună cu noi, care ne-au ajutat să găsim soluţiile şi puterea de a merge mai departe pe drumul vieţii şi de a nu abandona Crucea noastră spirituală. Ne-a binecuvântat cu „îngeri păzitori” care ne-au fost modele demne de urmat în viaţa noastră de zi cu zi, care ne-au ajutat să conştientizăm, că nu e imposibil să ai o viaţă duhovnicească și să evoluezi spiritual, oricât de mari şi de multe ar fi tentaţiile lumii în care trăim.
Pentru ce a trebuit să Îi mai mulţumim Bunului Dumnezeu?
Am mulţumit pentru că, deşi am fost păcătoşi, ne-a iubit ca un Tată iubitor, blând şi milostiv şi ne-a iertat multe greşeli, ajutându-ne să ne curăţim cămara inimii, pentru a se sălăşlui în ea şi pentru a ne-o umple de lumină, căldură şi dulceaţa Duhului Sfânt, învrednicindu-ne astfel să cunoștem iubirea Lui în desăvârşirea ei, bucurându-ne sufletul care doreşte să rămână pururea într-o asemenea tihnă şi dulceaţă a Duhului Sfânt.
Şi atunci cum să nu Îi spui Domnului Tău drag, cum I-a spus Cuviosul Siluan Athonitul: „Bun eşti Tu, Doamne. Mulţumesc milei Tale: Tu ai revărsat peste mine Duhul Tău Cel sfânt şi mi-ai dat să gust iubirea Ta, pentru mine, mult greşitul, şi sufletul meu e atras spre Tine, Lumină neapropiată”.
Am mulţumit Bunului Dumnezeu, pentru că ne-a luminat mintea ca să putem lua deciziile cele mai bune şi mai corecte spre folosul nostru şi al celor de lângă noi în momente de cumpănă în care nu ştiam încotro să o apucăm şi am spus şi noi ca înţeleptul Solomon: „Trimite înţelepciunea din Sfintele Tale ceruri, de lângă tronul slavei Tale, ca să mă ajute în ostenelile mele şi ca să cunosc ce este bineplăcut înaintea Ta. Fiindcă înţelepciunea Ta toate le ştie şi înţelege, şi mă va povăţui înţelepţeşte în lucrările mele, şi prin slava sa mă va păzi”.
Am mai mulţumit Bunului Dumnezeu, şi pentru că ne-a ajutat să iertăm greşiţilor noştri, umplând cu pace şi iubire inima noastră, cu linişte, cu bunătate, ajutându-ne să nu ne judecăm şi urâm aproapele, conştientizând că trebuie să Îl avem Model de iertare infinită, conştientizând că trebuie să împlinim îndemnul din rugăciunea domnească: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noștri”. I-am mulţumit, că ne-a ajutat să ne învingem mândria şi orgoliile noastre, smerindu-ne şi binecuvântându-ne cu puterea de a ierta orice greşeală a semenilor noştri, oricât de mare ar fi fost ea şi oricâtă suferinţă şi durere ne-ar fi pricinuit în suflet.
De ce a trebuit şi trebuie să Îi mai mulţumim mereu lui Dumnezeu? Ce a mai făcut pentru noi? Așa cum a spus Sfântul Nectarie din Eghina, Dumnezeu: „A făcut lumea cea pieritoare şi cea nepieritoare… Pentru noi Dumnezeu s-a coborât printre oameni. Pentru firea cea căzută Cuvântul a luat trup şi a venit să locuiască împreună cu noi, cei nerecunoscători şi nemulţumitori, ca un binefăcător. Pentru cei robiţi a venit ca un mântuitor; pentru cei ce zăceau în întuneric a fost soarele dreptăţii; pe cruce a urcat nepătimitor; în moarte a fost viaţa; în iad a fost lumina; a fost învierea celor căzuţi; duhul învierii; împărţirea harismelor; făgăduiala cununilor şi toate celelalte pe care ne-ar fi uşor a le pomeni aici.
Pentru noi Dumnezeu s-a coborât printre oameni. El a făcut împărţirea Duhului Sfânt; El a fost desfiinţarea morţii, nădejdea învierii, poruncile dumnezeieşti care ne desăvârşesc nouă viaţa; calea spre Dumnezeu prin porunci; împărăţia cerurilor gătită pentru noi; cununa dreptăţii pregătită pentru cel ce nu fuge de ostenelile cele pentru virtute…”
Pentru iubirea infinită şi mulţimea binefacerilor să Îi mulţumim Bunului Dumnezeu şi să Îl slăvim neîncetat, rugându-ne astfel: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea şi îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud şi Te cânt ca pe un Domn, Stăpân şi făcător de bine.
Şi iarăşi căzând înaintea Ta, Îţi mulţumesc şi cu smerenie mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine şi de aproapele meu. Izbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Dăruieşte-mi linişte. Şi mă învredniceşte ca în toate zilele vieţii mele, totdeauna mulţumire să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cânt cele preabune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
Acum la Început de An Nou, să încercăm să urmăm sfaturile Părintelui Cleopa, care ne-a învăţat că: „Începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare: …Este să ne înnoim viaţa, să luăm aminte, cu fiecare an nou, să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte cine ştie de când şi să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greşelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toţi, să începem Anul nou cu inima curată şi cu credinţă în Dumnezeu. Să nu începem la crâşmă, cu beţie, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri.
Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţă, aşa o să-ţi meargă tot timpul! Să mulţumim Preasfintei Treimi şi Maicii Domnului, care mijloceşte pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun şi să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creştineşte. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea! Amin!”
Să ne dorim, aşadar, la început de An Nou, să devenim mai recunoscători faţă de Bunul Dumnezeu, să Îl iubim mai mult şi să-I mulţumim pentru iubirea, mila, grija Sa, împlinindu-I poruncile, respectând legile Sale, cercetând Biserica, iubindu-ne aproapele şi ducând o viaţă bineplăcută Lui, pentru că mulţumirea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu îi aduc omului laudă, fericire şi binecuvîntare!
Un An Nou, binecuvântat de Bunul Dumnezeu cu multe daruri frumoase şi de folos, cu iubire, pace, bucurie, lumină, credinţă, nădejde şi speranţă în suflete, ajutor și sporire în cele bune, vă doresc din toată inima mea! LA MULŢI ANI!
Cristina Toma
