Căderea omului

Şarpele era cel mai şiret dintre toate vieţuitoarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El i-a spus femeii: „A zis oare Dumnezeu să nu mâncaţi din oricare pom al grădinii?”

Iar femeia a zis către şarpe: „Din rodul pomilor grădinii mâncăm; dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii Dumnezeu a zis «Să nu mâncaţi din el şi să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi». Şi a zis şarpele către femeie: „Nicidecum nu veti muri. Ci Dumnezeu stie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

Şi a văzut femeia că pomul era bun de mâncat, atrăgător pentru ochi şi că pomul era de dorit pentru a da pricepere: a luat din rodul lui şi a mâncat şi a dat şi bărbatului ei şi a mâncat şi el. Atunci s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că sunt goi şi au prins laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri.

Auzind glasul Domnului Dumnezeu, care se plimba în grădină în adierea asfinţitului, s-au ascuns Adam şi femeia lui dinaintea Domnului Dumnezeu, printre pomii grădinii.

Domnul Dumnezeu l-a strigat pe Adam şi a spus: „Unde eşti?”

El a răspuns: „Am auzit glasul tău în grădină şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns.”

Şi a zis Dumnezeu: „Cine ţi-a zis că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?”

Adam a spus: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom, şi am mâncat.”

Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit, şi am mâncat.” Atunci a zis Domnul Dumnezeu către şarpe: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate dobitoacele şi între toate fiarele câmpului: pe pântece să te târăşti si ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale. Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între seminţia ta şi seminţia ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Iar către femeie a zis: „Voi înmulţi durerile tale şi naşterile tale:

În durere vei naşte fii. Vei fi atrasă spre bărbatul tău şi el te va stăpâni.” Şi lui Adam i-a spus: „Pentru că ai ascultat de glasul femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci, blestemat să fie pământul din pricina ta; cu trudă te vei hrăni din el în toate zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă îţi va odrăsli şi vei mânca iarba câmpului, în sudoarea frunţii vei mânca pâine, până ce te vei întoarce în pământul din care ai fost luat, căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Adam a chemat numele femeii sale Eva, fiindcă este mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu le-a făcut lui Adam şi femeii sale veşminte de piele şi i-a îmbrăcat.

Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Iată, omul s-a făcut ca unul dintre noi, cunoscând binele şi răul; iar acum, nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia şi din pomul vieţii şi să mănânce şi să trăiască în veci.”

Şi i-a scos Domnul Dumnezeu din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.

Şi l-a alungat pe om şi a aşezat la răsărit de grădina Edenului heruvimi şi sabia de vâlvătaie rotitoare ca să păzească drumul spre pomul vieţii.

(Geneză 3,1-24)

Cele mai frumoase povestiri din Biblie,  traduse  din ebraică, aramaică şi greacă veche de Monica Broşteanu şi Francisca Băltăceanu