„Când Mântuitorul Se botează, cerurile se deschid şi Duhul Sfânt coboară peste umanitatea lui”

„Botezul nu ne dăruieşte doar iertarea păcatelor, a păcatului strămoşesc şi a păcatelor personale dacă cel ce se botează este adus, ci ne dăruieşte şi înfierea. Devenim fii ai lui Dumnezeu după har şi totodată ne dăruieşte şi arvuna învierii. Mai întâi învierea sufletului din moartea pricinuită de păcat şi apoi învierea trupului la Învierea cea de obşte. Botezul Domnului, deşi în prima parte a sa este o împlinire a tradiţiei iudaice mai ales exprimată prin Sfântul Ioan Botezătorul, în a doua parte are ceva nou şi anume, deschide uşile spre botezul Bisericii. Marea Taină a Botezului Domnului este aceasta: arătarea Preasfintei Treimi după ce s-au deschis Cerurile.”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sărbătoarea Botezului Domnului (Boboteaza) a fost instituită în amintirea botezului primit de Hristos de la Sfântul Ioan Botezătorul în apa Iordanului şi este prăznuită, potrivit calendarului ortodox, la 6 ianuarie. Botezul Mântuitorului în Iordan, poartă și denumirea de „Epifanie” sau „Teofanie”. Acești termeni provin din limba greacă și înseamnă „arătare”, „descoperire”. De ce arătare sau descoperire? Pentru că la Botezul Domnului S-a arătat, deodată, lucrarea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Această minune dumnezeiască s-a făcut când Mântuitorul Iisus Hristos a ieșit în public și S-a botezat în apele Iordanului, la vârsta de 30 de ani. Atunci, deodată cu Persoana lui Dumnezeu Fiul devenit Om din iubire pentru oameni, Se arată și Celelalte două Persoane ale Preasfintei Treimi.

La biserica „Sf. Voievozi din Săvinești, Sf. Liturghie închinată sărbătorii Botezului Domnului, a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu. La ceremonie au participat numeroși credincioși, atât din Săvinești, cât și din alte localități. După cum spune tradiția, ziua Bobotezei e o zi cu ger cumplit, iar fiecare biserică construiește o cruce de gheață. Dar azi, 6 ianuarie 2022, crucea de gheață, care se construia de către consilierii parohiali, a fost înlocuită cu una de busuioc.

După citirea textului Evanghelic, părintele paroh a adresat un cuvânt de învățătură, tâlcuind Sfânta Evanghelie și a subliniat importanța acestei sărbători.

„Sărbătoarea de astăzi ne introduce pe noi în spațiul pe care biserica ni-l oferă, numit spațiul credinței sau spațiul învierii noastre. Sărbătoarea Bobotezei este legată de Botezul Mântuitorului Iisus Hristos în râul Iordanului… Un botez săvârșit de către Sfântul Ioan Botezătorul, care practica la începutul activității sale un botez numit botezul pocăinței. (…)

Botezul pocăinței, ne spune Sfânta Evanghelie, îl asumă și Mântuitorul Iisus Hristos în umanitatea Lui. El merge și asumă acest botez al pocăinței pentru că ia trupul omenesc, trupul omenesc al nostru, umanitatea noastră și descoperă că Legea prin metanoia, schimbarea minții, capătă sensul cel adevărat, sensul înnoirii omului. (…) Astăzi se sfințesc apele, iar apele cele sfințite înnoiesc natura umană, o sfințesc, o redefinesc și odată cu ea se resfințește totul. (…)

Sărbătoarea de astăzi, în esența ei, este o sărbătoare cosmologică. Este o sărbătoare de restaurare a creației întregi. Ziua de astăzi ne leagă de Cartea Creației, când Dumnezeu creează totul. Hristos Domnul prin întruparea și botezul asumat în umanitatea Sa fără de păcat, purtând însă afectele păcatului restaurează creatia întreagă, restaurare desăvârșită în mod plenar prin Slăvita Sa Înviere. După cum, Sfântul Duh la marea sărbătoare a Cincizecimii va curăți și resfinți întregul Cosmos.

Botezul Domnului – stare în care vedem că totul ține de Dumnezeu

Suntem astăzi la ospățul și în bucuria Sfintei Treimi. Primii părinți ai neamului omenesc, au căzut prin păcatul neascultării, ei s-au rupt de legătura , de comuniunea lor cu Creatorul. De atunci și până la întruparea Domnului, creația întreagă a suspinat, ea cade și decade împreuna cu întreaga umanitate, așteptând pe Fiului lui Dumnezeu, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Hristos Domnul prin întruparea Sa, și-a asumat umanitatea noastră și odată cu ea toate urmările păcatelor ce au fost și vor fi.

Iată, Mântuitorul luând trupul nostru îl duce către Iordan, adună în acestă stare cosmosul întreg și sărbătoarea de astăzi. Botezul pocăinței, pe care Sfântul Ioan Botezătorul îl propovăduia este starea de schimbare a minții. Este stare în care vedem că totul atârnă de Dumnezeu, de Mila Lui. Doar în starea de pocăință se deschid cerurile. Doar în această stare se sfințesc apele.

Apele sfințite vor vindeca cosmosul întreg, natura întreagă, tot ce este creat. Așa vom înțelege că slujba de sfintire a Aghesmei Mari de astăzi nu o face doar episcopul, preotul cu diaconii slujitori. Slujba se face împreuna cu toți credincioșii, credincioși care cu o zi înainte au postit un Post Teopatic, un post împreună cu Hristos care vine să primească botezul de la Ioan Botezătorul, Postitorul sau Ascetul prin excelență.

Vă îndemn, astăzi, să ne rugăm împreună, în această măreață zi de restaurare a Cosmosului întreg. Rugăciunea noastră de acum devine rugăciunea întregului neam de care ținem, după cum în sfințirea sau în căderea noastră, vom aduna tot neamul nostru.

Sfințirea întregii creații ține de sfințirea umanității. Noi înțelegem prin creație tot regnul vegetal și animal, tot pământul și tot cerul înstelat, toată lumea văzută și nevăzută. Poate nu întâmplător cuvântul “lume” vine din latinescul “lumen“ care înseamnă lumină.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, părintele paroh Petru Munteanu, a oficiat Slujba Sfințirii Apei celei Mari. Conform tradiției, părintele paroh a înconjurat biserica și i-a stropit cu apă sfinţită pe credincioşii care au aşteptat acest moment.

Înainte de a pleca spre casele lor, credincioșilor participanți la slujbă le-au fost dăruiți 805 colăcei și vin fiert. Acest dar face parte dintr-o tradiție, care se repetă an de an la slujba de sfințire a Agheasmei Mari, în cadrul parohiei „Sfinții Voievozi” Săvinești.

La Bobotează, apa se sfinţeşte printr-o dublă invocare a Duhului Sfânt, motiv pentru care se numeşte Agheasmă Mare. În restul anului, când apa se sfinţeşte doar printr-o unică invocare a Duhului Sfânt, avem Agheasmă mică. Se spune că Agheasma Mare este o apă tămăduitoare. Ea nu este folosită decât în situaţii dificile de boli sau probleme grave. Iar noi, când gustăm aceasta apă ne sfințim, ne vindecăm de boli sufletești, de patimi, de păcate și ne eliberăm de ispitele duhurilor rele. Această apă se păstrează într-un vas curat și se folosește timp de 8 zile în fiecare dimineață și se ia înainte de anafură.

Botezul era numit în vechime „luminare”, astfel, sărbătoarea Bobotezei a mai primit numele de „sărbătoarea luminilor” sau „a luminării”, rămasă până astăzi în cărţile ortodoxe de slujbă. În aceeaşi zi se săvârşeau Ceasurile Mari sau Împărăteşti, la care asistau împăraţii bizantini şi demnitarii lor. La români, sărbătoarea a fost, alături de cea a Naşterii, una dintre cele mai populare. În fiecare an, în cetăţile de scaun ale Ţărilor Româneşti, Botezul Domnului se serba cu deosebit fast, iar sfinţirea Agheazmei Mari se făcea întotdeauna de mitropolitul ţării, în prezenţa domnitorului şi a curţii. Boboteaza are, pe lângă înţelesurile creştine, trăsături de mare sărbătoare populară.

Botezul în viața creștinului

„Când Mântuitorul Se botează, cerurile se deschid şi Duhul Sfânt coboară peste umanitatea lui. Aceasta înseamnă că şi atunci când se botează un om, adult sau copil, în Biserică, cerurile se deschid şi harul Duhului Sfânt introduce pe om în viaţa Sfintei Treimi.” Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici; este uşa prin care se întră în Sfânta Biserică. Și numai ajungând membri ai Bisericii lui Hristos ne putem învrednici şi de primirea celorlalte Sfinte Taine.

Scopul cel dintâi al familiei este întrajutorarea reciprocă, trăirea în climatul unei iubiri naturale, morale și spirituale, dar, în strânsă legătură cu acest înalt scop al familiei este și acela de a fi dătătoare de viață, izvorul firesc și binecuvântat de Dumnezeu, de a fi continuatoare a vieții în lume. Privind în ochii curați și nevinovați ai unui copil vezi toată frumusețea cerului și a pământului, vezi puritatea și sfințenia, vezi bucuria de a trăi. Acolo unde răsare un copil în casă se înmulțește și pâinea de pe masă. Acolo unde se zbenguie copiii prin casă, nu mai poate vrăjmașul să locuiască, pentru că îngerii lui Dumnezeu veghează în mod vizibil în jurul lor.

Când un copil este botezat, nu doar copilul respectiv primește binecuvântare, ci și familia întreagă, precum și nașii de botez sau părinții spirituali ai acestuia. Pentru că Botezul nu este doar un eveniment personal, ci și unul comunitar.

Astfel, Botezul este un izvor de mare bucurie pentru familie, pentru parohie şi pentru Biserica întreagă, sobornicească.
Când se botează copilul, în aceeaşi zi el primeşte şi Taina Mirungerii, rostindu-se formula: „pecetea darului Sfântului Duh”. Atunci copilul botezat primeşte o mulţime de daruri duhovniceşti spre a fi cultivate, Apoi el, mergând la biserică împreună cu mama, tata şi cu alţi copii, creşte duhovniceşte în iubirea de Dumnezeu şi de Biserică. Totodată, în aceeaşi zi în care copilul primeşte Botezul şi Mirungerea, în mod obişnuit la vârsta de 6 săptămâni, el primeşte şi Sfânta Taină a Euharistiei.

Toate acestea s-au întâmplat astăzi, de Bobotează, și pentru familia Oprea Alexandru și Sabina, care și-au creștinat pruncul Matei Oprea. Momente unice și emoționate pentru cei implicați în Taina Botezului, Matei fiind primul copil al familiei Oprea și primul nepot al familiei Ghiorghiu Dan și Cecilia.

Tânăra mămică, emoționată și foarte atentă la micuțul Matei, ne-a împărtășit din gândurile și trăirile pe care le are ca proaspătă mămică: „Un copil e o binecuvântare și mai presus de asta este un dar de la Dumnezeu. Acesta apare în viata noastră nu când îl planificam sau programam, ci atunci când vom avea răbdarea și înțelepciunea de a îl călăuzi în aceasta viață și a îl ghida spre lumina. Trăind în aceasta lume agitată ne concentrăm mai puțin pe valorile cu adevărat esențiale ale vieții și pierdem din vedere esența, și anume, bunătatea, bunăvoința și binele în general. Cred că un copil vine și cu responsabilitatea unei gândiri îndreptate spre a îl îndruma către lucrurile de esență în viață și de a-i asigura un echilibru emoțional, dar mai ales spiritual. Trebuie să conștientizăm ca părinți că fără Dumnezeu nu e nimic posibil și totul e cu îngăduința acestuia. Multe dintre cumpenele noastre ar fi fost mai ușor depășite dacă am fi avut mai aproape credința în minte și în suflet. Bucuria de a fi mama trebuie trăită cu intensitate și recunoștința aferentă, trebuie simțită prin toți porii vis-a-vis de suflețelul care a apărut în viața ta. Nașterea și apariția unui copil implică renașterea, oportunitatea de a face lucrurile mai bine, de a evolua și totodată de a lăsa ego-ul pentru a pune mai presus nevoile lui față de nevoile tale. Copilul poate reprezenta și oglindirea caracterului tău, și astfel ar trebui să ne îngrijim de sufletul nostru astfel încât el să reflecte omenia.”

Ce este atât de frumos la bunici? Putem spune că ei sunt darul lui Dumnezeu pentru copii. Iar dacă cei mici ar putea vedea, auzi și simți ce anume au acești oameni de dăruit, ei s-ar maturiza cât se poate de repede. Doamna Cecilia Ghiorghiu, bunica maternă a lui Matei, a reușit să își stăpânească lacrimile de bucurie, dar în ochii ei licărea o lumină.

”După nașterea lui Matei am mulțumit Sfintei Treimi pentru darul minunat primit. Te uiți la copil și încerci, cu toată ființă ta, să îl ocrotești și binecuvântezi pe el și părinții lui. Te rogi bunului Dumnezeu  să îi lumineze calea și viața!”

Din punct de vedere creștin, ziua botezului este mai importantă decât cea a nașterii din pântecele mamei. Vorbim despre două nașteri: una în maternitate și una în Biserică. Prima este după trup, pentru viața pământească și pentru această lume. A doua este după duh, pentru viața veșnică, pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu.

Brîndușa Dediu