Omul este cea mai aleasă făptură văzută a lui Dumnezeu, pentru că el singur, dintre toate vieţuitoarele pământului, este înzestrat cu minte înţelegătoare, cu simţuri nobile şi voie liberă. Rolul său în lume este, dar, să cunoască, să iubească şi să cinstească pe Dumnezeu atoateziditorul şi atoateţiitorul, pentru ca astfel să fie fericit, atât în viaţa aceasta, cât şi în cea viitoare. Se cheamă fericit în această viaţă sau pe pământ omul care este mulţumit în cugetul său, de sine şi de starea sa. Numim fericit în viaţa viitoare sau cerească pe cel care se învredniceşte să se împărtăşească de viaţa de veci. Fericirea pământească nu este deplină, pentru că traiul oamenilor pe pământ este scurt şi tot felul de piedici îi stau în cale, iar bucuriile pământeşti sunt deşarte şi nestatornice. Numai fericirea cerească este deplină, pentru că este veşnică, adică fără sfârşit.
Catehismul creştinului ortodox, Preot Ioan Mihălcescu