Am putea parafraza o vorbă din popor, vorbă, la care prin adăugare să afirmăm: „Spune-mi la ce te gândești, ca să-ți spun cine ești!“
Fiecare om este ceea ce admiră în taină.
Când te gândești la bunuri materiale, mintea capătă forma lor. Când te gândești la frumusețea, bunătatea și iubirea lui Dumnezeu, mintea capătă atributele lui Dumnezeu.
Mintea capătă forma tuturor lucrurilor evocate sau privite cu interes. Ea poate căpăta forme frumoase sau urâte, în funcție cu ce o hrănim sau la ce ne gândim.
Caută oamenii care te ajută să dai minții tale forme de fericire, pace, bucurie, binecuvântare!
Când mintea trăiește prin aducere aminte a unui necaz, ea capătă forma necazului.
Mintea o putem asemăna cu o alcătuire de culori și forme ce se adaugă pe pânza albă a vieții noastre.
Putem spune că mintea este locul învierii sau groapa fără sfârșit (iadul) a morții.
Mântuirea ține de împreuna lucrare cu harul lui Dumnezeu care „reciclează“ zbaterile (ispitele) minții noastre, căderile din noi înșine, din rostul sau chemarea la Înviere a noastră, prin sfințirea minții.
7 mai 2017
Pr. Petru Munteanu




