Comorile satului

Când vorbim de comori ne gândim imediat la pietre preţioase sau sipeturi încărcate cu aur şi diamante. De prea puţine ori ne ducem cu gândul la cei care au însemnat ceva pentru noi, care ne-au schimbat cursul vieţii, ne-au luminat minţile sau ne-au mângâiat sufletele, când am fost la necaz.

Despre aceste personalităţi trebuie să vorbim, să ne amintim faptele lor, şi ele trebuie să reprezinte comorile neamului. O astfel de personalitate a fost preotul Ion Macovei, cel care a păstorit ani mulţi credincioşii din parohia “Sfânta Înviere”.

Fiu de ţăran, (părinţii Ioan şi Ioana Macovei), a prins drag de carte şi de Dumnezeu, alegând să se facă preot. După terminarea studiilor liceale,  a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuţi, fiind hirotonit ca preot în Bodeşti, Jud. Neamţ.

Căsătorit cu Tatiana Roman, tânără învăţătoare din Săvineşti, a dat viaţă la patru copii, pe care i-a educat în spiritul moralei şi credinţei în Dumnezeu.

Ca tânăr preot, s-a înrolat în armata română, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, din dorinţa de a fi alături de soldaţii români, de a-i încuraja, dându-le speranţe în biruinţă.

Cu răbdarea, credinţa şi blândeţea caracteristice, era vindecătorul rănilor sufleteşti ale soldaţilor.

Întors de pe front, şi-a reunit familia, plecată în refugiu la Arad, şi cu soţia Tatiana s-au implicat în toate treburile obştii. Împreună cu inimoşi tineri învăţători din Săvineşti—familia Neculai şi Ecaterina Pîrloagă, înv. Tacaina Roman, înv. Mioara Mereuţă au înfiinţat şi coordonat prima cantină socială, unde serveau masa copiii orfani şi cei ai căror părinţi erau prizonieri.

Tot în acea perioadă a început procesul de alfabetizare a celor dornici să înveţe să scrie şi să citească.

Tatiana Macovei—ca director al Căminului Cultural– a coordonat grupul de alfabetizare, organizând cursurile în casele localnicilor. Lupta a fost lungă şi grea, dar dorinţa de a ajuta, de a le lumina minţile, a fost atât de mare încât a rupt orice bariere.

Mulţi locuitori ai Săvineştiului au descifrat tainele matematicii cu cea care a fost profesoară a acestei discipline, Tatiana Macovei.

La şi mai mulţi săvineşteni le-a trecut pragul cel care a fost preotul Ioan Macovei. Le-a botezat copiii, s-a bucurat alături de ei când şi-au unit destinele, dându-le binecuvântarea Divină prin tainele Cununiei şi le-a mângâiat rănile sufleteşti atunci când cineva din familie a trecut în nefiinţă. Pentru toate acestea ştiute şi pentru multe altele neaflate, se cuvine ca preotul Ion Macovei să fie considerat o “piatră rară” în comoara Săvineştiului.

Dorinţa mea este ca în zilele cu linişte sufletească să ne aducem aminte cu drag de ei, să-i pomenim în rugăciunile noastre şi dacă nu e prea mult, să le aprindem o lumânare la căpătâi în zilele de mare cinstire.

Educatoare Maria Voicu