Copilăria

COPILĂRIA… lume de poveste

Cu toții am trecut cândva pe aici

A fost demult, a fost dar nu mai este…

Cu lacrimi îmi amintesc și de bunici.

Cu toții alergam desculți prin bălării

Și ne strângeam vreo 7, 8 copii

Ca fluturii noi alergam zglobii

Cutreierând pe dealuri și câmpii.

Și în cireși noi ne urcam până în vârf

Să ne dăm jos nu mai aveam de gând.

Ca Ion Creangă hoinăream până noaptea,

De mă „căta” prin sat măicuța, mama mea.

Și iarna …  Doamne ce frumos era !

Zăpada moale pe jos se așternea.

Cu obrăjorii roșii și mâinile înghețate

Trăgeam de săniuțe,  cădeam chiar și pe spate.

Și oameni de zăpadă noi bucuroși făceam

Cu bulgări mari, pufoși pe față ne spălam.

Și apoi cu colindul plecam la toți vecinii

De gălăgia noastră, se speriau și câinii.

Acum, aș vrea, Doamne, de s-ar putea

Să se întoarcă iar copilăria mea!

Și toate grijile pe loc să îmi dispară

Necazurile vieții să nu mă mai doară.

De s-ar putea cu toții copii ca să mai fim

Să construim o lume mai bună … ca de film.

Să ne jucăm,  să râdem,  să nu ne întristăm,

COPILĂRIA-n suflet să n-o abandonăm.

                Lucica Gherasim