Cuvântul de învățătură al Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan ținut în cadrul Consfătuirii metodico-pedagogice a profesorilor de Religie din județul Iași

„Iubiți frați preoți, doamnelor, domnilor, domnișoarelor, distinsă audiență,

Deja este toamnă, deja ați fost la cursuri, deja v-ați întâlnit cu copiii pe care îi aveți în căușul mâinii, așezați acolo de părinții care i-au născut, deja apar câteva din problemele elevilor, ale școlii și ale dumneavoastră, deja v-ați bucurat revăzându-vă copiii de care ați fost despărțiți timp de câteva luni de zile, vreme binecuvântată de odihnă și de relaxare pentru ei și nădăjduiesc și pentru dumneavoastră, pentru fiecare în parte.
Acum ați reînceput un nou an școlar și la această întâlnire, pe care o au profesorii tuturor disciplinelor, veți primi din partea inspectoratului câteva lămuriri, informații necesare pentru demersul dumneavoastră educațional. Mi-am dorit și mi-am manifestat și eu dorința să fiu prezent la această întâlnire a dumneavoastră, din păcate, nu am făcut-o, cum mi-aș fi dorit, în fiecare an, dar din când în când am găsit timpul
potrivit.
Dincolo de întâlnirile pe care mulți dintre dumneavoastră, cu o ocazie sau alta, la altar, la catedră, pe stradă, sau cine știe la ce eveniment, ne-am mai întâlnit în cursul anului școlar care s-a încheiat sau de-a lungul timpului. Am cerut ca la această prevedere să-mi fie dat și mie cuvântul pentru a vă saluta, a-L ruga pe Dumnezeu să vă binecuvinteze, a vă mulțumi pentru toată lucrarea pe care ați depus-o spre binele copiilor, spre mulțumirea părinților și în mod special, dată fiind natura disciplinei, spre Slava Lui Dumnezeu.
Citeam zilele trecute într-o carte, iar cineva a încercat să răspundă la întrebarea ,,Ce sunt sfinții?” și Sfântul Iustin Popovici, acum câteva zeci de ani, a răspuns, cred că am reținut aproape cuvânt cu cuvânt, esența, că : ,,Sfinții sunt viața Domnului Iisus Hristos continuată și înnoită în fiecare dintre ei într-o măsură mai mare sau mai mică.” Cum chemarea unui creștin este aceea de a deveni sfânt și găsim această chemare atât în Scriptură cât și în Scrierile Sfinților Părinți, am putea spune că orice creștin, dar în mod special, preotul și de asemenea, tot în mod special, cel care, deși creștin, are pe lângă preoția universală din care face parte și
chemarea de dascăl, întru cele ale credinței, profesorii de Religie sunt viața Domnului Hristos, continuată și înnoită în fiecare dintre ei într-o măsură mai mare sau mai mică.
Pentru că, dincolo de toate informațiile pe care le oferiți dumneavoastră, pe care, poate, le ofer și eu la predică, sau le oferă alții în scris, dincolo de toate aceste informații, din Scriptură, din istorie, din cultura generală, totul este subordonat acestui singur și exclusiv țel pe care-l urmărim: să fie prezent Hristos în viața noastră, să se vadă prin cuvântul nostru, Hristos Domnul, viața Lui, Cuvântul Lui și să încercăm a-l vedea pe copilul din fața noastră ca receptacol binecuvântat al Aceluiaș Hristos, ca și viața lui să fie tot viața Domnului Hristos, continuată și înnoită în El! Vedeți realismul Sfântului părinte, într-o măsură mai mare sau mai mică.
Vă doresc, așadar, ca anul școlar pe care l-ați început, să vă prelungiți, ca robul Lui Dumnezeu întru aceasta, să vă amintiți că sunteți prelugire a Domnului Hristos si că aveți mandat să prelungiți această viață a Domnului Hristos și în chipul lăuntric al sutelor de mii de copii cu care vă întâlniți, cel puțin o dată pe săptămână, în cadrul orei de Religie.
În al doilea rând și, în mod special, pentru aceasta am dorit să vă văd, nu că ar fi de o importanță mai mare decât ceea ce am încercat să exprim în primul gând și ca o continuare și o concretizare a acestui gând am dorit să vă văd, pentru că, după cum cunoașteți, vom fi chemați peste câteva zile la urne pentru a ne exprima concepția noastră despre căsătorie.
La multe întâlniri pe care le-am avut cu părinții la protopopiate sau cu dumneavoastră, am solicitat întotdeauna neimplicarea politică. Creștinii așteaptă de la noi să nu ne implicăm în dezbateri sau în planurile politice. În mod special, cred eu că prin prelungire va fi și această doleanță și pentru noi.
Și am încercat în arhiepiscopie, de când suntem împreună, să insist asupra acestui demers, adică pe un cerc sau altul, dezbatem pentru o persoană sau pentru alta, preoții se ajută. Să se roage Lui Dumnezeu, să-și facă în măsură prezența sa și să primească responsabilități în viața societății. Am început cu dreptul, în intimitatea cabinei de vot, să ne exprimăm, în calitate de cetățean, opțiunea pentru un partid sau altul, pentru o persoană sau alta.
Suntem acum, însă, în fața unui demers în care neutralitatea din punct de vedere creștin nu își mai are rostul, sensul, locul și rațiunea. Cât de importantă este neutralitatea în dezbaterea politică, tot atât de importantă este implicarea în acest demers care ne stă în față.
În general, avem tendința aceasta, și poate avem dreptate, în parte cel puțin, să aruncăm vina asupra politicienilor: nu merge treaba bine pentru că acela e așa, celălalt nu e bun și, toate cele pe care le știți și le știm și pe care le comentăm uneori cu multă patimă.
De data aceasta, cu puține și regretabile excepții, politicienii și-au făcut datoria: mingea a fost în spațiul nostru, al cetățenilor, am trimis-o în spațiul lor, iar ei au retrimis-o în spațiul nostru. Ei și-au făcut datoria, nu vor mai fi arătați cu degetul, dacă această tendință, viziunea lor nu a corespuns viziunii Scripturii sau a doleanțelor creștinilor și nu numai a creștinilor, aproape a tuturor cetățenilor, cu mici excepții pe care le cunoaștem, ei și-au făcut datoria, ne vom face și noi datoria peste câteva săptămâni. Ei vor merge sau nu vor merge la vot, votul lor a fost important acum câteva zile așa că votul va fi al nostru.
Politicienii nu se vor implica prea mult probabil în campania cu referendumul pentru că ea nu este și nu ar trebui să aparțină unei anumite laturi politice.
Nădăjduim ca toți să își însușească, și politic și individual, acest demers dar, el neaparținând lor ca demers inițial, și nu pot ei să rezolve definitiv, această rezolvare se află în cetățeni. Prea multă promovare nu va fi, pentru că nu avem, sau coaliția pentru familie de la București nu are o față economică care să ducă la cumpărarea de spații publicitare pe străzi, reclame publicitare la televiziune care costă probabil mult prea mult pentru câteva secunde la televizor pentru instituțiile media de mare prestigiu.
Se vor prezenta creștinii sau necreștinii care au această concepție cu mici hârtiuțe răspândite în stânga și în dreapta, poate vor mai fi și spații publicitare care vor arăta spre o direcție, cert este că această lucrare va fi făcută de omul obișnuit, care va trebui să fie sensibilizat în mod civilizat, fără presiuni, jigniri sau interpretări eronate, ci omul să fie căutat, să i se spună ceva, să fie rugat de cineva și aceasta o pot face mulți oameni. Printre cei mulți, suntem și noi, preoții pe de o parte, dumneavoastră, cadrele didactice pentru ora de Religie, pe de altă parte.
Dumneavoastră aveți familie, aveți părinți, aveți frați, surori, vecini, colegi în cadrul corpului profesoral, aveți foști colegi de școală plecați în străinătate sau la București sau în aceeași localitate cu dumneavoastră, aveți prieteni de familie, aveți parteneri de afaceri, într-o situație sau alta, aveți agenda plină de numere de telefon, aveți în minte toți cei care s-au intersectat cu dumneavoastră de-a lungul timpului.
Concepția pe care dumneavoastră o aveți spre această chestiune cred că este clară. Ar fi foarte ciudat să fii profesor de religie, să ai la bază Sfânta Scriptură și să nu fii de acord cu acest demers, te-ai clasa pe tine împotriva singurei Cărți care este ce ar trebui să fie călăuză pentru tot ceea ce se întâmplă în viață, încât eu bat la ușă deschisă, în speranța că această ușă deschisă se va transforma în încercarea dumneavoastră de a deschide la rândul dumneavoastră celelalte uși pe care le aveți la îndemână.
Poate exagerez, eu cred că nu! Este momentul în care se va arăta pentru anii generației care vin care este direcția pe care merg. Vom merge pe această cărare sau pe o altă cărare, pentru că ceea se va întâmpla peste câteva săptămâni va avea mare impact asupra generației învățând din ce și din cine, familia poate fi formată, consecințele directe și indirecte ale unei direcții sau alta sunt imense, și ca număr dar mai ales ca și consecințe.
Nu vin în fața dumneavoastră cu argumente ,,de ce ar trebui să luăm această decizie”, deoarece cunoașteți, dacă nu mai bine decât mine, tot la fel de bine, prezența mea în fața dumneavoastră este aceea de determinare care cu certitudine vă definește în aceasta privință adaug și eu un impuls suplimentar față de cele pe care le aveți ca și considerații lăuntrice, creștine, duhovnicești, pentru acest demers, rugându-vă să fiți fiecare promotori ai acestui gând, oferind bineînțeles, cum vă ofer și eu bunătatea dumneavoastră, oferind bunătatea să împlinească și așteptările și nu doar să măsoare consecințele actului lor de a merge la vot sau în acea duminică de a sta acasă.
Ne vom întâlni, așadar, în acea duminică la biserică dimineață, iar după amiază, împreună cu toți cu cei care am stat în legătură în aceste câteva săptămâni, în ziua de duminică, 7 octombrie sau în ziua în care în cele din urma va fi decisă. Aș dori din tot sufletul ca dumneavoastră, luni, 8 octombrie, întorcându-vă în sala de curs să aveți și bucuria și îndrăzneala și curajul să priviți în ochii copiilor și acolo veți vedea mulțumirea lor față de gestul pe care l-ați făcut sau reproșul pe care îl vor face în momentul în care, Doamne ferește, nu vom reuși în acest demers și îți dai seama că aș fi putut face poate ceva mai mult și dacă și eu, aș fi convins 2-3 persoane în plus și alte câteva sute de mii de persoane ca și mine, am fi reușit.
Avem nevoie de cel puțin 6 milioane de oameni, dumneavoastră sunteți dintre cei care v-ați implicat acum 3 ani de zile în corectarea unui alt demers care  durat câteva luni de zile, în cele câteva luni de zile au fost colectate doar 3 milioane de semnături pentru susținerea Orei de Religie.
Gândiți-vă că în 12 ore ar trebui dublat numărul celor care s-au înscris în acest demers, timp de 3 luni de zile și în cele 12 ore, în care nimeni nu va mai bate în ușa lor, în ușa lor am bătut noi, cu 48 de ore înainte de suspin rugându-i să împlinească acest lucru pentru ei, pentru copii lor, pentru noi, pentru Biserică, pentru Dumnezeu și pentru țară.
Vă mulțumesc frumos și să vă aibă Dumnezeu pe toți în mila, ocrotirea și iertarea Lui !” (IPS Mitropolit Teofan – Mitropolia Moldovei și Bucovinei)

Cuvântare transcrisă de Prof. Dimitriu Sîrghie Vasilica- Colegiul Național „M. Sadoveanu”-Pașcani