Sfântul Efrem Sirul, în „Cuvântul pentru Vameş şi Fariseu”, spune printre altele: „Fă-ţi ţie două care, omule! Înjugă la unul dreptatea cu mândria şi la celălalt, smerenia cu păcatul, şi vei vedea că mâi înainte merge smereni cu păctul întru împărăţia cerurilor, decât fapta bună cu mândria”.
Dupâ Sfântul Isaac Sirul, smerenia este de două feluri: smerenie din păcat, care abia este cunoştinţă de sine, şi smerenie din dreptate.
Iar dacă se va întreba cineva din ce se naşte smerenia, vom zice ca Sfântul Ioan Scărarul, că din ascultare şi din tăierea voii.
Dar va zice cineva: „Ce este smerenia?” La aceasta voi răspunde nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfântului Isaac Sirul: „Smerenia este hâina dumnezeirii, pentru că cu aceasta S-a îmbrăcat Dumnezeu, când a binevoit a veni în lume, şi S-a îmbrăcat în firea noastră cea smerită ”.
Iar ce este ea anume, auzim pe Sfântul Isaac Sirul zicând: „Smerenia este o putere tainică pe care o primesc sfinţii desăvârşiţi, după desăvârşirea întregii lor vieţuiri. Această putere nu se va da decât numai celor desăvârşiţi în virtute, prin puterea harului, atât cât încâpe în hotarul firii”.
Sfântul Isaac Sirul zice despre smerenie: „Fericit este omul care îşi cunoaşte neputinţa sa, căci cunoştinţa aceasta i se face lui temelie şi rădăcină şi începătură de toată fapta bună”.
Auzi ce zice Sfântul Isaac Sirul: „Ajunge întristarea minţii mai mult decât toată osteneala duhului, care este rugăciunea”, dacă îi pare omului rău.
Şi Sfântul Efrem Sirul zice: „În inima adâncă se va înălţâ Dumnezeu”.
Zice şi Sfântul Isihie: „Până la moarte să nu te încrezi în trupul tău”.
Preot Ciprian Ungureanu