E primăvară iar

De-abia aștept cu drag
Să vină primăvara;
Iar după ea, plăcut,
Să vină iar vara.
Era plăcut și cald
Afară-n jurul meu,
Și-aș vrea tot timpul
Să fie mereu.
Dar nu am timp
A mă bucura nespus
Căci, iată, din văzduh
Vin nori grei, îndeajuns.
Vin nori grei
Și aprig încărcați
Așteptând un semn
Spre pământ a fi revărsați.
Nu știu ce e
În burta lor plină la refuz,
Nu știu de e ploaie,
Sau neaua, ce deja ne-a ajuns.
Mă uit pe geam
Și văd că ninge în neștire,
Iar în sinea mea mă întreb:
Oare, primăvara mai vine?
Văd grauri zgribuliți
Pe ramurile din cireș
Mai ninge încă pe la noi
Și-afară, n-ai vrea ca să ieși.
Se schimbă totul în natură,
în noi, și cei din jur
Nu vreau a mă gândi nicicând
Ce-o fi mâine primprejur.
O fi haos peste tot
Pe planeta noastră dragă;
Nu pot păsările toate
Ce-am stricat noi să refacă.
Noi, ruinăm tot
Pe unde trecem și pășim.
Ne pasă doar de noi
Nu de cei ce după noi vin.

Neculai Ghebosu