Există adevăr pe pământ?

Există. Acest adevăr este scris în Sfânta Scriptură. Dar se spune că Adevărul a fost răstignit şi că a înviat. Cine-L va găsi pe Dumnezeu, acela va găsi şi adevărul pe pământ. Cine va citi Sfânta Scriptură şi va împlini poruncile lui Dumnezeu, acela va fi purtătorul adevărului.
Cum e corect să ne facem semnul crucii? Ce şi cum se poate însemna cu acest semn?
Degetul mic şi inelarul trebuie lipite în palmă, iar celelalte trei degete trebuie unite şi ele. Domnul Ii-sus Hristos avea două firi: dumnezeiască şi omenească – aceasta este semnificaţia celor două degete lipite în palmă. După aceea trebuie să atingem cele trei degete unite de frunte şi să spunem: „în numele Tatălui”, apoi să le ducem la piept, zicând: „şi al Fiului”, după care de la umărul drept la cel stâng, rostind: „şi al Sfântului Duh. Amin”. Lăsăm mâna jos şi ne înclinăm.
Atunci când ducem degetele de la frunte la piept, iar după aceea la umeri simbolizăm întruparea Mântuitorului din Fecioara Maria, naşterea şi viaţa pământească, răstignirea, învierea şi şederea de-a dreapta Tatălui. Atunci când ne însemnăm cu semnul crucii, ne luminăm raţiunea, inima şi ne apărăm simţurile de puterile necurate. Crucea este arma noastră. Omul îşi însemnează cu acest semn hainele, mâncarea, drumul, în acest timp, din degetele lui iese un foc ceresc care arde tot ce este necurat.
Să presupunem că omul e la volan şi face semnul crucii spre drum: „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”. Acest semn sfinţeşte spaţiul pe care-l are parcurs în drumul său. Domnul şi îngerul
păzitor îi apără pe şofer şi pe pasageri… însemnăm cu acest semn mâncarea şi aceasta nu va mai avea atunci eventuala energie negativă a celui care a gătit-o, poate, supărat sau nervos. Atunci când demonii ne atacă, ne vom închina tot cu semnul crucii. Aceştia vor fugi, dar dacă nu facem asta, dacă nu cerem ajutorul Domnului prin semnul crucii, demonii vor veni la noi.
În ultima vreme se vorbeşte deseori despre duhurile casei, că ceva scârţâie, că cineva bate în perete sau zdruncină dulapurile, că zboară hainele ori se deschide robinetul la baie. Există multe asemenea ispite. Se mai întâmplă ca unii să audă paşi în pod, deşi acesta este încuiat. Toate acestea vin de la diavol. înainte, creştinii, cunoscând că vrăjmaşul face asemenea lu-cruri, se apărau cu semnul crucii şi îşi stropeau casa cu agheasmă, fără a se teme de apariţiile acestea ciu-date, fiindcă ştiau că duhurile rele nu-ţi pot face rău dacă nu ţi-e frică de ele. Dacă Dumnezeu te apără, ni-mic din acestea nu te poate răni. De ce uneori vin pes-te noi aceste ispite? Fiindcă ateii nu au în casă icoane, nu merg la biserică şi atunci diavolii nu se tem de ei. Oamenii nu ştiu cum să lupte cu duhurile rele şi de aceea se află în stăpânirea lor.
De ce trebuie să însemnăm cu semnul crucii hainele pe care le îmbrăcăm?
Nu numai hainele trebuie însemnate, ci şi hrana, apa şi chiar drumul pe care-l vom parcurge atunci când ieşim din casă.
Vă voi povesti o întâmplare: Sfântul Simeon Stâlp-nicul, care a petrecut 50 de ani în rugăciune pe un stâlp, a fost ispitit de un diavol. Pe când se ruga, lângă el a apărut un car de foc, iar un înger luminos i-a spus: „I-ai bineplăcut Domnului şi El trimite după tine acest car, ca după prorocul Ilie”. Simeon a căzut în plasă, dar când a vrut să urce în car şi-a făcut semnul crucii. Atunci carul a dispărut, cu cai cu tot. Aceasta a fost o ispită diavolească. Sfântul Simeon şi-a pedepsit piciorul cu care era să calce în car, stând 3 ani numai pe acesta. De aceea e important să ne însemnăm cu semnul crucii, sfinţindu-ne, pentru ca nicio putere necurată să nu rămână.

Am visat o cruce mare de lemn. Ce poate însemna acest vis?
Ne place să păcătuim. Dacă vedem o cruce pe jos sau în drum, ne vom feri să o atingem, temându-ne eu nu cumva să ne vină vreun necaz. Dacă vedem o ieoană sau o cruce în vis, de asemenea, ne temem de necazuri. Dar neplăcerile sunt daruri divine, trebuie primite cu bucurie şi dragoste. Dacă am visat o cruce, 0 biserică sau ceva duhovnicesc înseamnă că Domnul ne cheamă la pocăinţă, la îndreptare şi viaţă bise-ricească. Nu este nimic rău în asta, dimpotrivă, e bine pentru suflet.
Dacă un om a fost botezat la maturitate, dar, păcătuind, a căzut din credinţă, ce îl aşteaptă? Nu era mai bine să nu se boteze decât să dezamăgească mila lui Dumnezeu?
Sfântul Macarie cel Mare mergea odată prin pustiu şi a văzut un craniu de om. Sfântul era iubit de Domnul şi harul Sfântului Duh îi descoperea multe. El a lovit craniul cu toiagul şi l-a întrebat:
– Spune cine eşti şi unde te afli?
– Sunt preot păgân şi mă aflu în iad, a răspuns acela.
– Există bucurie acolo vreodată? a întrebat Sfântul.
– Bucurie există atunci când creştinii ortodocşi îşi pomenesc, sâmbăta şi duminica, morţii. în părţile de sus ale iadului este lumină atunci şi aceasta ajunge parţial şi la noi. Atunci ne vedem unul cu celălalt, ceea ce ne aduce o deosebită bucurie.
Sfântul a mai întrebat:
– Dar mai jos decât preoţii păgâni mai este cineva?
– Este.
– Cine?

– Creştinii ortodocşi care au fost botezaţi, dar nu au mers la biserică, nu au purtat cruce, nu s-au pocăit de păcate, au trăit necununaţi şi nu s-au împărtăşii. Ei se află chiar mai jos decât păgânii care nu-L cunoşteau pe Dumnezeul adevărat.
Am fost botezată acasă, nu la biserică şi nu de către un preot, ci de bunicul meu. Este valid Botezul meu?
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nimeni, în afara episcopului sau a preotului, nu are dreptul să săvârşească Sfinte Taine. Dar există o excepţie: dacă omul e pe moarte şi nu este niciun preot în apropiere, atunci respectivul poate fi botezat de către un creştin vrednic, care merge la biserică, se roagă, posteşte şi se spovedeşte. Un asemenea om trebuie să-l afunde de trei ori în apă pe cel care vrea să fie botezat şi să zică: „Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui. Amin. Şi al Fiului. Amin. Şi al Sfântului Duh. Amin”. Dacă acest creştin a botezat un muribund şi acela s-a însănătoşit ulterior, atunci trebuie să meargă la cea mai apropiată biserică, unde preotul va continua Taina Sfântului Botez, săvârşind şi Taina Sfintei Mirungeri.
Mai înainte erau mulţi oameni botezaţi de bunici, însă de multe ori nici aceşti bunici nu mergeau la biserică. Dacă se rugau, o făceau acasă. Aşa stând lucrurile, nu se mai consideră că omul este ortodox. De aceea, cei care au fost botezaţi de astfel de oameni e bine să fie botezaţi din nou.

Soţul meu doreşte să fie botezat. Eu aş putea să-i fiu naş de Botez?
Dacă veţi fi naşa soţului, atunci veţi fi rude spirituale şi nu veţi mai putea să vă continuaţi viaţa conjugală.
Se întâmplă des ca unii tineri să vrea să se căsătorească şi să fie rugaţi să devină naşi, iar ei să fie de acord. După Botez, au devenit rude spirituale (cumetri) şi nu mai au dreptul să se logodească sau să se căsătorească.
Fiica mea a trăit mulţi ani nebotezată, a avut copii, a făcut avorturi, iar acum s-a botezat. I se iartă păcatele pentru avorturi? La Botez i se iartă omului toate păcatele?
Da, noi avem credinţa că la Botez omul se naşte din nou. Domnul îl scrie atunci în cartea vieţii. Cine nu este botezat nu este în această carte. La Botez, omului i se iartă toate păcatele: şi cel strămoşesc, dar şi cele săvârşite de el în timpul vieţii. în Sfânta Scriptură se spune astfel: atunci când Sfântul Ioan Botezătorul boteza oamenii, îi afunda în apă până la gât, pentru ca aceştia să-şi mărturisească păcatele, iar după aceea îi afunda de tot, botezându-i. De aceea, în Biserica Ortodoxă, Botezul se face la fel: până la primirea Tainei, omul se căieşte de păcatele săvârşite…
Odată am botezat pe cineva la închisoarea de femei. Le-am chemat pe rând pe cele ce aveau să fie botezate, întrebându-le: „Ce păcate ai? Pe cine ai omorât?”, şi abia după aceea le-am botezat. în timpul Botezului se iartă toate păcatele săvârşite până atunci, pentru ca omul, conştientizându-le, să nu le mai săvârşească.
După aceea, se afundă persoana de trei ori în apă şi i se citesc rugăciunile speciale de alungare a duhului necurat şi de închinare a omului lui Dumnezeu.

În cadrul Sfintei Taine a Botezului se nasc noi cetăţeni ai împărăţiei cerurilor, noi fii ai lui Dumnezeu.
La noi se întâmplă lucruri interesante legate de Taina Botezului. De multe ori aceasta este transformată în magie. Se consideră că cel mai important lucru este să te botezi. De ce? Atunci când s-a născut copilul, dacă părinţii nu-l vor hrăni, el va muri şi astfel părinţii vor deveni ucigaşi. Acelaşi lucru e valabil şi atunci când cineva este botezat. El s-a născut duhovniceşte şi, dacă nu se va ruga, nu se va mărturisi sau împărtăşi, va muri duhovniceşte.
Cel care a convins pe cineva să se boteze fără ca cel botezat să conştientizeze ceea ce face devine uci-gaş spiritual. Mulţi oameni se botează acum, iar după aceea nu mai vin la biserică, nu se mai roagă, nu se pocăiesc, însă spun cu convingere că fac parte din Biserică: „Suntem botezaţi…” Şi ce folos dacă sunteţi botezaţi?! Omul a devenit membru al Bisericii, celulă a Trupului lui Hristos, dar nu merge în casa din care face parte. El ajunge din nou în întuneric, în stăpânirea satanei şi de aceea se chinuieşte.
Este preotul responsabil de cei pe care i-a botezat sau cununat?
La Botez sau la Cununie, preotul este dator să spună că fiecare creştin-ortodox trebuie să meargă la biserică sâmbătă seara, duminică dimineaţa, la toate sărbătorile şi să explice cum se ţine postul şi cum se respectă poruncile Domnului. După ce le-au fost date toate aceste indicaţii, credincioşii au responsabilitatea împlinirii lor. Preotul răspunde doar dacă va boteza sau va cununa fară să ştie ce face. Hristos a spus: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 16). Mulţi dintre cei care vin să se boteze ajung să facă acest pas conform indicaţiilor altcuiva. De multe ori, viitoarea soacră îi spune ginerelui: „Nu-ţi dau fata până când nu te vei boteza şi nu vă veţi cununa”. Şi acesta este obligat să se boteze şi să se cunune fară a-i păsa însă, căci nu are credinţă. Iar astfel de „cununaţi” nu merg la biserică, nu se roagă lui Dumnezeu şi de aceea nici nu au pace şi linişte în familie. Dumnezeu este plinătatea dragostei; dacă soţii s-au cununat şi nu trăiesc în Dumnezeu, adică în Iubire, uniunea lor se va destrăma.
Cum trebuie să ne pregătim corect pentru Taina Pocăinţei?
Cel mai important este să-ţi recunoşti păcătoşenia, să manifeşti dorinţa reală de a fi eliberat de păcate si de a începe o viaţă nouă. Cel care nu s-a pocăit niciodată trebuie să-şi amintească toate păcatele făcute încă din tinereţe. Biserica ne învaţă să-i obişnuim pe copii de mici cu pocăinţa, căci de la 7 ani aceştia nu se mai pot împărtăşi fară spovedanie. Atât adulţii, cât şi copiii trebuie să se împace înainte de spovedanie, să-i ierte pe cei care i-au supărat. La spovedanie trebuie spuse toate păcatele. Dacă vom ascunde conştient măcar un păcat, atunci Taina nu va avea efect şi păcatele nu ne vor fi iertate. Să ţinem minte că ne spovedim Domnului, şi nu preotului. Preotul este doar un martor şi de aceea nu trebuie să ne fie ruşine să ne mărturisim păcatele, ci mai degrabă să ne ruşinăm atunci când le săvârşim.

Cum să ne pregătim mai bine pentru primirea împărtăşaniei?
De Taina Sfintei împărtăşanii se apropie doar acei creştini-ortodocşi care merg tot timpul la biserică, ţin posturile, sunt cununaţi, se roagă, trăiesc în pace cu toţi şi se pocăiesc pentru păcatele săvârşite. Aceşti oameni se pot apropia de Potir, însă doar cu dezlegare de la duhovnic.
Sufletul trebuie pregătit din timp pentru a se întâlni cu Domnul. Trebuie să postim 3-4 zile, iar în ajunul împărtăşaniei să nu luăm cina, ci s-o înlocuim cu canonul, să citim 2 acatiste (al Mântuitorului şi al Maicii Domnului), 4 canoane (către Mântuitorul, către Maica Domnului, către îngerul păzitor şi canonul propriu-zis al împărtăşaniei). Cine nu are timp să citească din canoane să rostească atunci de 500 de ori Rugăciunea lui Iisus şi de 150 de ori „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te…”. Însă, chiar dacă ne-am pregăti 1000 de ani, nu trebuie să credem că suntem vrednici a primi Trupul lui Hristos, ci să nădăjduim în mila Domnului şi în marea Sa iubire de oameni. înainte de împărtăşanie trebuie să ne spovedim la duhovnic cu inimă curată şi trebuie să avem neapărat crucea la gât. în niciun caz să nu ne apropi-em de Potir dacă nu avem pentru aceasta binecuvântarea duhovnicului sau dacă am ascuns vreun păcat, înainte şi după împărtăşanie trebuie să ne abţinem de la relaţiile conjugale.
Mai trebuie să reţinem că până la împărtăşanie sau şi după aceasta vom fi ispitiţi. După împărtăşanie nu se fac metanii până dimineaţa, nu se spală gura şi nu se scuipă deloc. De asemenea trebuie să ne ferim de discuţii fară rost, mai ales de judecată, să citim Evanghelia, acatiste şi cărţi duhovniceşti şi să rostim Rugăciunea lui Iisus.

Convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov), Îndrumar creştin pentru vremurile de azi