Fazanul şi găina – poveste din Magadascar

Cică pe timpuri, în sălbăticia junglei trăia o găină. Într-o zi găina s-a întâlnit cu prieten ei, fazanul.
„Mă duc la un ospăţ”, a zis fazanul. „Vrei să vii cu mine?” Găina nu s-a lăsat mult timp rugată şi s-a dus cu el pe acoperişul hambarului unui ţăran. „Ştiu o intrare tăinuită”, a spus fazanul, „şi nu te teme că ţăranul e plecat la piaţă. Vino după mine şi vom avea mâncare din belşug!”
Păsările s-au strecurat printr-o gaură de sub streaşină şi au nimerit într-un hambar cu rafturi pline cu coşuri cu cartofi dulci şi mormane de grăunţe de porumb. Găina a început să înfulece de zor.
Peste nu prea multă vreme, se auzi uşa deschizându-se. Ţăranul se întorsese mai devreme. Fazanul, care înghiţise doar câteva grăunţe, şi-a luat zborul şi a ieşit prin gaura de sub acoperiş.
Găina însă nu l-a putut urma. Ea se ghiftuise în asemenea hal, că nu mai putea zbura. Fermierul a prins-o uşor.
„Vei plăti pentru fiecare grăunte de porumb pe care l-ai furat”, a zis el şi a încuiat-o pe biata găină într-o cuşcă. De fiecare dată când găina făcea un ou, fermierul îl lua şi-l vindea la piaţă. Sărmana găină plăteşte până în ziua de azi pentru fapta ei. De aceea ea trăieşte în coteţe, iar fazanul zboară liber prin pădure.

Ocolul Pământului în 80 de poveşti, Saviour Pirotta