Fiecare are povestea lui

„Credinţa te menţine pe linia de plutire. Sunt consilier parohial de vreo 20 de ani şi de fiecare dată când am fost solicitat am ajutat, am pus gresia şi faianţa din bucătărie. Ceea ce ar trebui să facem anul acesta este finalizarea casei mortuare. Ca şi creştin e normal să facem acte de voluntariat, să ajutăm ori de câte ori putem.” Costel Dumitrache

„Bine aţi venit sănătoşi la noi! Noul An să ne fie cu bucurie şi sănătate şi să fim mai înţelepţi decât anul precedent. În fiecare an suntem buni, dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu, anul acesta, să fim şi mai buni. Sunt multe de făcut în parohia noastră, dar suntem prea mulţi în vârstă şi ne-au slăbit muşchii şi nu mai putem face chiar cât ne dorim. Trebuie să contribuim cu toţii cu muncă, pentru că la vorbe… suntem mulţi, dar la fapte mai puţini. Un pai dacă nu-l ridici, nu se ridică singur. Este necesară întinerirea satului, tineretul ar putea veni cu mai multe idei, să se implice mai mult. Noi avem înţelepciunea vârstei, iar ei puterea de a pune în practică ideile.” Ion Lupoi

„Am fost mai întâi clopotar, apoi paraclisier după care am devenit consilier, acum mulţi ani. Îmi amintesc de biserica, de cea veche, care a luat foc când a trăsnit în clopotniţă şi când m-am uitat, luase foc. Atunci am ieşit din casă cu darabana şi cu melesteul şi băteam toba, ca să anunţ tot satul. Au venit oamenii, au scos catapeteasma şi s-a făcut bisericuţă în casa praznicală, cum era înainte. Când s-a construit biserica de astăzi aduceam piatră de la râu cu căruţa, erau vremuri frumoase şi Bunul Dumnezeu ne-a dăuit preoţi buni, părintele Hârţescu, părintele Filip şi părintele Munteanu, preoţi foarte buni. Avem noroc de oameni buni, care nu te învaţă de rău.” Ionel Roman (Chipăruş), „care stă lângă biserică”.

„Sunt de 16 ani la pangar şi asta datorită părintelui Munteanu. Înainte de a ieşi la pensie, am lucrat şi duminica şi sâmbăta. Duminica ne ducea pe câmp, la cules de cartofi, la tăiat de porumb şi înainte de a pleca, ieşeam la poartă şi cum vedeam pe careva care mergea la biserică îi dădeam un acatist. La împărtăşit mergeam vinerea, după Sfântul Maslu, aşa îmi spunea părintele Filip să vin, deoarece ştia că duminica lucram. Şi tot îmi spuneam „când o să ies la pensie o să stau doar la biserică”. La început, ajutam la ceea ce era nevoie, la curăţenia din biserică, în special. După care părintele m-a în t r e b a t d a c ă vreau să stau la pangar şi i-am spus că da. Şi uite aşa am ajuns să vin în fiecare zi la biserică. Dar mie îmi place, că dacă aş sta acasă mi-ar lua-o mintea razna. Aici, ascult o rugăciune, particip la fiecare slujbă, îmi găsesc liniştea.” Geta Lupoi

„Din mila lui Dumnezeu am reuşit şi eu, o păcătoasă, să ajung în Ţara Sfântă. Când am simţit apa Iordanului am rostit cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milă ai de mine şi de întreaga lume, precum în Cer aşa şi pe Pământ, în al Tău cuvânt. Nu singură mă mântuiesc, ci cu tot neamul omenesc şi pământesc, copilaşii pe care mi-i cresc, slujitori ai Altarului Ceresc. Fie Doamne voia Ta, întru toată firea mea.” Podaru Minodora