Foloasele Aghesmei Mari

„Mare ești Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!”
Aceste preafrumoase cuvinte au fost rostite în ziua Bobotezei de către preoții Bisericii noastre când, îndată după Sfânta Liturghie, se săvârșește așa numita „Agheasmă mare” sau „Sfeștanie mare”, slujbă care se face numai cu prilejul acestui praznic dumnezeiesc. Suntem adânc mișcați de măreția acestei slujbe de sfințire a apei celei mari, care ne aduce aminte de Botezul Domnului, când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a sfințit apele prin intrarea în Iordan cu preacuratele Sale picioare. Vedem cu ochii sufletului, odată cu Ioan Botezătorul, Duhul Sfânt pogorându-Se ca un porumbel deasupra capului Mântuitorului; auzim și noi, cu același Sfânt Botezător, glasul din cer al lui Dumnezeu-Tatăl.
Minunată arătare a Preasfintei Treimi la râul Iordanului! Acum cerem lui Dumnezeu, prin rugăciunile întocmite de Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, din secolul al VII-lea, ca apa aceasta să fie „izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtarea puterilor potrivnice, plină de putere îngerească”. Ne rugăm, de asemenea,ca ea să fie, pentru cei ce vor fi stropiți sau vor gusta din ea, „spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre
sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință”. În adevăr, apa sfințită la Bobotează are putere binefăcătoare pentru mulți credincioși și pentru casele lor, ei păstrând-o cu sfințenie până în anul următor, la o nouă sfințire a apei.

Sfântul Ioan Gură de Aur, care a trăit în secolul al IV-lea, scria că, încă din timpul său, „mulți creștini obișnuiesc ca la această sărbătoare, la miezul nopții, după ce au scos apă, să o ia acasă și să o țină un an întreg, pentru că în ziua aceasta s-a sfințit apa. Aici se întâmplă o minune, deoarece apa care se scoate azi nu se strică, ci se ține un an întreg și deseori doi sau trei ani de-a rândul, fiindcă și cea proaspătă”. Lucrul acesta îl poate constata ușor oricare dintre noi.
În anii trecuți, la o emisiune TV, un credincios din părțile de nord ale Transilvaniei prezenta reporterului o sticlă cu apă sfințită de episcopul Nicolae Colan al Clujului, înainte de cel de-al doilea război mondial, și care își păstra prospețimea și limpezimea chiar după mai bine de jumătate de veac! Tot din secolul al IV-lea, după cum aflăm dintr-o omilie a Sfântului Ioan Gură de Aur, preoții obișnuiau să cerceteze cu crucea în mână locuințele credincioșilor, pentru a le binecuvânta, prin stropirea cu apă sfințită, cântând cunoscutul tropar al Botezului. Obiceiul s-a perpetuat până în zilele noastre.
În privința modului de întrebuințare, amintim mai întâi că s-a îndătinat obiceiul de a se consuma, pe nemâncate desigur, timp de nouă zile, începând cu ajunul sărbătorii Bobotezei, până la odovania (sfârșitul) praznicului (14 ian.). Mai poate fi consumată în zile de post și ajunare, sau la sărbători mari, fie înainte, fie după slujba de la biserică. O precizare se impune însă: când luăm agheasmă mare și anafură, întâi luăm agheasma, apoi anafura. Să știm, apoi, că agheasma mare este întrebuințată de preot pentru a stropi casele credincioșilor în zilele ce preced praznicul Bobotezei; tot cu agheasmă mare se sfințesc icoanele, crucile, veșmintele preoțești, vasele liturgice (potir, disc, steluță, copie); de asemenea, credincioșii înșiși obișnuiesc să stropească ogrăzile, livezile, viile, holdele ș.a., un lucru bun, având în vedere că întreaga fire înconjurătoare are nevoie de sfințire. De aceea, trebuie să avem un respect deosebit față de acest dar dumnezeiesc: agheasma se păstrează cu atenție, ferind-o de întinare. În acest scop, ea trebuie ținută într-un loc deosebit din locuință, într-una din încăperile destinate unor activități mai pioase, și nu la un loc cu toate celelalte obiecte de uz casnic, în bucătării sau cămări, alături de sticle cu alt conținut. Dacă de la un an la altul agheasma prisosește, cea veche, deși nu se strică, se varsă în locuri curate, ferite de întinare, de regulă în pământ, la flori, la rădăcina pomilor. Pentru buna cinstire a sfintei aghesme, vă mai facem acum o recomandare. La sfârșitul Sfintei Liturghii, când veți primi în vase apa sfințită, să păstrați buna rânduială, așteptând cu răbdare și bună-cuviință să vi se distribuie agheasma, așa cum se cade în Lăcașul Domnului.

Nădăjduim că aceste câteva sfaturi duhovnicești vă vor ajuta în folosirea cu evlavia cuvenită a aghesmei mari. Să avem grijă, iarăși, că nu este suficientă gustarea din agheasmă spre sfințirea noastră, a caselor și țarinilor noastre, ci, mai ales, avem nevoie de o viață virtuoasă, în credință și fapte bune. Pentru aceasta, să ne ținem mereu strânși în jurul Maicii noastre Biserica strămoșească!

De încheiere, rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă împlinească toate cererile cele spre mântuire, prin gustarea și stropirea cu această apă sfințită. Amin.

Pr. Mihai Meraru