Gălbenelele-flori de leac

Gălbenelele (calendula officinalis) sunt plante cu tulpina înaltă, ramificată si păroasă, cu flori centrale, de culoare galben-portocalie. Sunt întâlnite în întreaga ţară pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a căilor ferate si pe lângă garduri. Gălbenelele sunt plante anuale ce înfloresc din luna mai până în luna septembrie. Perioada de recoltare este dimineaţa după ce se ridică roua si până seara. Se pun florile la uscat, la umbră, în straturi subţiri.
Florile de gălbenele au nenumărate efecte terapeutice si sunt utile în vindecarea mai multor afecţiuni, având proprietăţi cicatrizante, antiseptice si inflamatoare. în plus, au o compoziţie chimică foarte complexă, formată din mucilagii, carotenoide, flavonoide, steroli, taninuri, vitamina C, uleiuri volatile, săruri minerale si substanţe proteice.
Florile de gălbenele, precum si preparatele din ele, pot fi folosite drept terapie alternativă, completând cu succes tratamentele recomandate de medici. Ele pot fi folosite atât pentru afecţiuni cu uz intern, cât si pentru uz extern.
Tratează spasme ale aparatului digestiv, gastrita, flatulenţa, balonările, diareea: se beau 3 căni cu infuzie de gălbenele pe zi sau câte 30 de picături cu tinctură pe zi, dizolvate într-o cană cu apă sau ceai de mentă.
Tratează tuşea seacă însoţită de boli ale aparatului respirator: se beau câte 3 căni cu infuzie de gălbenele pe zi, sau se consumă 30 de picături cu tinctură de gălbenele pe zi, dizolvate în ceai de tei.
Afecţiuni ale cavităţii bucale precum: afte, gingivite, abcese dentare sau micoze se ameliorează cu administrarea a 3 căni pe zi cu ceai de gălbenele.
Florile de gălbenele se pot administra sub diferite forme: infuzie, alifie, tinctură, ceai si pot fi folosite în compoziţia diferitelor produse naturiste sau cosmetice.
Infuzia cu gălbenele se prepară din 2 linguriţe cu vârf de flori uscate în 350 ml apă clocotită. Se lasă 10 minute la infuzat, apoi se strecoară si se bea călduţ de 3 ori pe zi.
Alifia de gălbenele preparată în casă se aplică extern în straturi subţiri, pe zonele corpului cu arsuri, degerături sau alte răni, fiind un puternic cicatrizant. Se prepară simplu: se înfierbântă 100 g de untură de porc curată, peste care se adaugă 25 g de flori proaspete de gălbenele; se lasă la topit, apoi se amestecă încet timp de 15 minute si se îndepărtează vasul de pe foc, lăsând în repaus până a doua zi. Se încălzeşte din nou amestecul, se strecoară printr-un tifon într-un borcan în care se stoarce şi reziduul rămas. După răcire se poate întrebuinţa pe locurile afectate.
Tinctură de gălbenele se obţine astfel: se pun 20 g de flori uscate şi măcinate fin în 100 ml alcool de 70 grade, se lasă la macerat timp de 15 zile agitând des recipientul, după care se strecoară. Se va porţiona cantitatea obţinută în sticluţe mici, închise ermetic. Astfel se pot păstra până la doi ani fără probleme. Se administrează între 10-30 picături de tinctură, în funcţie de afecţiune, cu puţină apă, înaintea meselor.
Ceaiul de gălbenele se întrebuinţează atât intern, cât şi extern, prin comprese. Se consumă două-trei căni pe zi, între mese şi are efecte excelente în tratarea gastritei hiperacide şi a ulcerului duodenal. Compresele CU ceai de gălbenele activează tenurile uscate. Contraindicaţii ale folosirii ceaiului de gălbenele au femeile însărcinate şi cele care alăptează, precum şi persoanele care urmează un tratament pe bază de sedative, deoarece anumite substanţe pot amplifica efectul medicamentelor.
Pe vremea bunicilor noştri gălbenelele erau folosite pentru a vopsi ţesăturile în galben. Florile de gălbenele se fierbeau în vin sau în apă cu şofran şi se administrau contra gălbinării; această fiertură se mai punea în apa de baie a copiilor, pentru un somn liniştitor.
Cert este faptul că o plantă aşa de comună şi nepretenţioasă poate întreţine sănătatea noastră dacă o utilizăm corespunzător.

Sănătate maximă!
lulia Romedea