Gând aniversar

Se apropie o zi,
De 28 a lunii ianuarie,
Când în anul 1955
Te-ai născut tu, o gingașă floare.
Ai gângurit duios atunci
Prin țipete de bucurie
Și ai privit în jur
Neștiind ce-o să fie.
Priveai nedumerită,
Ne-nțelegând nimic.
Ai respirat profund, adânc
Și-ai adormit un pic.
Când te-ai trezit ai înțeles
Că foame îți era
Te-ai dus să stai la masă,
La sân, la mama ta.
Și uite-așa a fost
Să vii pe lume și să crești
Și lâng-ai tăi părinți
S-asculți frumoasele povești.
Să treacă ani și ani
Din viața ta
Să mergi la școală
Cu drag de toate a-nvăța.
Să te-mplinești ca om
Prin darul ce ți-i dat
Și n-ai uitat un lucru
Că omul tot timpul are de-nvățat.
Tu știi să treci frumos
Prin greutățile din viață,
Și la toți din jur
La greu le dai povață.
Ne-am întâlnit târziu
În viața noastră pământească,
Murindu-ne la amândoi în timp
Jumătatea dragă sufletească.
Și am rămas singuri,
Pe plaiuri diferite,
Nepierzând speranța
Mergând înainte.
Dar, iată, că-ntr-o bună zi
Ne întâlnim și ne vorbim duios,
Povestindu-ne prin ce-am trecut
Privindu-ne sincer și frumos.
Ne-am hotărât cu greu
Destinul nostru să-l unim
Cu drag să viețuim alături,
Cât în viață o să fim.
Și, iată c-au trecut
Cinci ani din viața noastră-n doi
Și-aș vrea la toți să fie
Cu-nțelegere ca la noi.
Și dacă tot s-au dus,
Ducă-se ei cu bucurie
Și mai frumoși să fie
Toți, cei ce au să vie…

Neculai Ghebosu