Geta Lupoi: ”Când lucram îmi spuneam că o să ies la pensie și o să stau doar la biserică”

Mamă a patru copii și tot atâția nepoți ca ”zestre”, pe Georgeta Lupoi sau tanti Geta, cum îi spun cei dragi, o găsești zi de zi la Biserica ”Sfinți Voievozi” din Săvinești. Cu părul nins, ochii blânzi, calzi și plini de duioșie, m-a întâmpinat în pragul bisericii, ca de fiecare dată.
Vizibil emoționată, a răspuns provocării de ne răspunde la câteva întrebări, care, cu siguranță, i-au răscolit amintirile unei vieți greu încercate.
– V-ați născut în anul 1942, în comuna Dochia, județul Neamț. Cum vă amintiți anii copilăriei?
– Am avut o copilărie desul de grea, mama a murit când aveam șase ani, așa am rămas orfani de mamă cinci frați. Tata a avut grijă de noi și cu fratele cel mare, dar mai târziu, tata s-a recăsătorit și am avut parte de o a doua mamă. N-am crescut în puf, fratele mai mare avea grijă de noi cât tata era plecat la muncă, de dimineața până seara, ca să ne asigure hrana zilnică. În ciuda greutăților, Dumnezeu ne-a ajutat și am reușit să trecem cu bine copilăria. Îmi amintesc de iernile frumoase, mergeam cu ceilalți frați pe derdeluș, ne aruncam în zăpadă, ca toți copiii, de altfel.
– Cum ați ajuns în comuna Săvineşti? Unde v-ați întâlnit cu soțul dumneavoastră, Constantin Lupoi?
– Pe la vârsta de 17 ani am mers la nunta unei verișoare și acolo l-am întâlnit pe Constantin. Dar după aceea nu ne-am mai văzut aproape jumătate de an. Iar la vârsta de 18 ani a venit la mine acasă, am legat o prietenie, după care a venit împreună cu familia și m-a cerut de soție. Tata a acceptat, dar a suferit o lună după ce am plecat de acasă. Am fost căsătorită 16 ani cu el, iar când a trecut la cele veșnice, mezinul familiei avea șase ani, iar cel mai mare avea 14 ani. Să știți că nu-i ușor să fii femeie singură și să ai grijă de patru copii, dar sunt fericită că ei sunt acum la casa lor, au reușit să facă o facultate, sunt copii cuminți. M-am recăsătorit, după șapte ani, dar acum tot singură sunt. Copiii sunt plecați, dar sunt bine, mulțumesc Bunului Dumnezeu.
Așa am ajuns în Săvinești.
Ceilalți frați au plecat și ei de acasă, la Roman, la Dănești și la Piatra Neamț.
– Cum erau horele din sat? Mergeați? Sau de sărbători, Paști, de Nașterea Domnului, cum era?
– Când eram acasă, nu puteam merge la hore fără să cerem voie de la tata. Fratele mijlociu era mai isteț și îmi spunea să fac eu treaba de prin casă, din curte, să dau de mâncare la animale, că o să meargă el să-i ceară voie lui tata să ne lase la horă. Ei, dar ți-ai găsit, el pleca în sat și uita de mine. Iar tata îmi spunea ”cum să te duci tu singură la bal, eu sunt obosit și nu pot merge cu tine”. Și uite așa mă păcălea fratele meu, eu făceam toată treaba, iar el, șmecherul, se ducea la petrecere. Pe vremuri, nicio fată nu mergea fără părinți sau un frate mai mare la horă, dar acuma maică … Era frumos, ne adunam toți, fete, băieți, părinți sau chiar bunici. Băiatul venea și cerea permisiunea părinților ca să ia fata la dans, iar dacă părinții nu erau de acord … vă dați seama că nu mai dansa fata cu acel băiat.
De sărbători … am văzut pentru prima dată bradul la vârsta de 6-7 ani, mergeam cu uratul și … nu se dădeau bani ca acum, primeam colaci, iar când ajungeam acasă îi înșiram pe ață și-i număram, să vedem cine a strâns mai mulți colaci. Fiecare mânca din șiragul lui, iar sora mea, dacă considera că al ei este mai frumos, nu te lăsa să mănânci din colacii ei (râde) … era frumos. În fiecare casă se făceau colaci mari, iar când veneau urătorii, îmbrăcați în costume tradiționale, dacă un băiat te invita să dansezi cu el în mjlocul horei, trebuia să-i oferi un colac mare, nu bani (râde) …
De Paști, veneau circarii sau cei cu bâlciul și aduceau tot felul de scrânciobe, iar cu două ouă roșii plăteam câteva ore de distracție. Mi-aduc aminte cu drag de acele vremuri, lumea era altfel, avea mai multă credință.
– De câți ani sunteți la pangarul Bisericii ”Sfinții Voievozi” din Săvinești? Și de ce ați ales acest lucru?
– Cred că sunt de 15 ani la pangar şi asta datorită părintelui Munteanu. Înainte de a ieși la pensie, am lucrat și duminica și sâmbăta. Duminica ne ducea pe câmp, la cules de cartofi, la tăiat de porumb și
înainte de a pleca, ieșeam la poartă și cum vedeam pe careva care mergea la biserică îi dădeam un acatist. La împărtășit mergeam vinerea, după Sfântul Maslu, așa îmi spunea părintele Filip să vin, deoarece știa că duminica lucram. Și tot îmi spuneam ”când o să ies la pensie o să stau doar la biserică”. La început, ajutam la ceea ce era nevoie, la curățenia din biserică, în special. După care părintele m-a întrebat dacă vreau să stau la pangar și i-am spus că da. Și uite așa am ajuns să vin în fiecare zi la biserică. Dar mie îm place, că dacă aș sta acasă mi-ar lua-o mintea razna. Aici, ascult o rugăciune, particip la fiecare slujbă, îmi găsesc liniștea.
– În încheiere, un gând, ce le transmiteţi celor din comunitatea săvineșteană?
– Le doresc multă sănătate și credință în Bunul Dumnezeu.
Înainte de sărbătoarea Sfântului Andrei, la data de 29 noiembrie, tanti Geta își aniversează ziua de naștere, iar cu această ocazie îi transmitem și noi, echipa de redacție a Buletinului Parohial ”Hai cu
noi”, un sincer și călduros ”La mulți ani!”.

Brîndușa Dediu