Ghiocelul – vestitorul stării de bine
Ghiocelul este originar din Elveția, s-a răspândit pe întreg continentul european și crește spontan prin păduri, în parcuri și chiar pe malul apelor de munte. Ghiocelul vestește întotdeauna venirea primăverii, ne încântă privirea, ne desfată simțurile cu mirosul lui crud, iar în funcție de zona geografică în care crește, ghiocelul este denumit popular și aișer, coconel, roșățea, clopoțel de primăvară, pocânzeu. Ghiocelul nu este doar floarea care anunță primăvara, ci și o plantă medicinală cu virtuți terapeutice cunoscute din vechime de către strămoșii noștri și apreciate până în ziua de astăzi.
Cercetătorii au studiat proprietățile medicinale ale ghioceilor și au constatat că sunt eficienți pentru sănătate folosind doar planta bine uscată și mărunțită: frunzele, tulpina și florile, iar bulbul în stare proaspătă este toxic. S-a constatat că această floare firavă și gingașă este un remediu tradițional cu virtuți dermatologice, antibacteriene și antispastice.
Din ghiocei se extrage galantamina, care împreună cu alte substanțe, intră în componența medicamentelor folosite în tratamentul pentru Alzheimer, dar și a altor forme de demență.
Preparatele utilizate ca remedii naturiste din ghiocei sunt infuzia, decoctul și comprese pentru masaj.
Infuzia se prepară adăugând o lingură de plantă uscată și mărunțită într-o cană de apă fierbinte, se acoperă timp de zece minute, apoi se filtrează și se consumă cald cu înghițituri mici.
Decoctul se prepară punând la fiert într-un litru și jumătate de apă, 30 de grame de plantă uscată, timp de 30 de minute.
Ghiocelul tratează diferite afecțiuni pe care le enumerăm în cele ce urmează.
Durerile de cap, migrenele – pentru calmarea durerilor se freacă fruntea cu flori de ghiocei proaspete.
Infecțiile genitale ( candidoza) – se fac spălături locale cu un decoct din plantă uscată, cel puțin șapte zile consecutiv.
Combate otrăvirea accidentală – se prepară o infuzie din plantă uscată și mărunțită, se beau câte 2-3 căni pe zi, cu înghițituri mici și rare după o filtrare în prealabil.
Tratează varicele dureroase – se culeg 16 ghiocei, se toacă și se macerează în 350 ml de țuică, timp de 10 zile, după care se aplică zilnic pe zonele dureroase prin intermediul compreselor sau frecțiilor.
Combate reumatismul – decoctul de ghiocei are efect analgezic și se adaugă în apa caldă de baie. La fel de eficiente sunt și compresele cu decoct de ghiocei care se aplică pe articulațiile dureroase.
Îmbunătățește circulația cerebrală – se prepară o tinctură din 30 ghiocei uscați care se lasă la macerat în 150 ml țuică de secară sau în alcool de 50 de grade. După două săptămâni, tinctura se filtrează, se păstrează în sticluțe închise la culoare și se folosește pentru masarea scalpului și a picioarelor zilnic timp de două luni.
Tratează afecțiunile dermatologice (eczeme, pete, pistrui) – sucul din ghiocei se prepară dintr-o mână de flori proaspete peste care se toarnă zeama unei lămâi și se lasă la macerat 3-4 zile. Sucul astfel obținut se păstrează la rece, într-o sticlă închisă la culoare și se fac tamponări pe zonele pătate ale pielii de pe față și gât cu această soluție până când leacul își face efectul.
Liniștește crampele musculare – se prepară un ceai din două lingurițe de plantă uscată la o cană de apă clocotită și se bea zilnic câte două căni, un interval de o săptămână în fiecare lună.
Tratamentul se poate repeta trei luni la rând.
Așadar, ghiocelul, prima floare care vestește primăvara, este o plantă deosebit de valoroasă deoarece pornește startul vegetației după iarna lungă și rece și are proprietăți de calmare a mai multor afecțiuni. Putem încerca să ne ameliorăm starea de spirit chiar și culegând sau admirând firavii ghiocei cu puteri nebănuite.
Sănătate maximă!
Iulia Romedea
