– Nene, nu vă deranjează că iau zilnic lecţii de pian?
– Ba da, zise vecinul, chiar foarte mult!
– N-aţi vrea să-i spuneţi asta şi mamei mele?
*
Înainte de a merge la şcoală, Gigel dădu la maximum sonorul aparatului de radio şi-l aşeză în faţa ferestrei deschise.
– Ce te-a apucat, Gigele? întreabă mama. De ce pui radioul acolo?
– Ca să nu-mi simtă vecinii lipsa!
*
– Costele, iar ai în carnet numai note mici!
– Degeaba i-am explicat profesoarei că un copil mai trebuie din când în când încurajat.
*
– Nu mai ai fraţi sau surori, Gigele?
– Nu nene, eu sunt toţi copiii pe care îi avem…
*
-Tanti, spune Goguţă la telefon, mama e foarte răguşită, aşa că vorbiţi cu mine.
– Şi, spune-mi cum se simte maică-ta?
– Imaginea e, în geenral, bună, dar sonorul e total dereglat…
*
– Ce te-apucă Mioara? De câte ori capeţi cîte o prăjitură te aşezi în faţa oglinzii.
– În felul acesta, cînd mă uit în oglindă am impresia că mănânc două …
*
– Bunicule, de ce nu-i este permis unui bărbat să se însoare cu mai multe femei?
– Dragul meu, trebuie să înţelegi că legea îi protejează pe cei incapabili să se conducă singuri…
*
– Ionele, ştii de ce te-am bătut?
– Da tăticule, pentru că eşti la categoria grea, pe cînd eu sînt la categoria muscă!
*
– Tăticule, a intrat o pisică neagră în bucătărie…
– Las-o în pace, pisicile negre aduc noroc!
– N-aş zice asta! Tocmai ţi-a mîncat friptura…
*
– Tată, să ştii că profesoara noastră ne zăpăceşte la ore.
– Cum aşa?
– Am întrebat-o de ce sunt roşiile alea aşa de galbene şi ea mi-a spus că sunt verzi!
*
– Jane, ia vezi ce face Nicu?
– Dacă lacul e îngheţat, aşa cum credea el, atunci patinează. Dacă nu e îngheţat, aşa cum cred eu, atunci înoată!
*
– Tată, tu mai creşti?
– Nu, acum nu mai cresc.
– Atunci de ce îţi iese capul prin păr?
*
– Bunicul meu e centenar!
– Mare brînză! Al meu e milionar …
*
– Ionele, cum ai reuşit să spargi vaza de cristal din sufragerie?
– Când o să cumperi alta o să-ţi arăt cum!
Bancuri cu şi despre copii, Editura Hiparion Cluj – 1998




