Gura lumii

Se povesteşte că un tată şi cu fiul său se duceau la târg să vândă un măgar. Tatăl şi fiul mergeau pe lângă măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu nişte oameni care i-au judecat zicându-le:

– Ce oameni proşti, îşi rup încălţămintea şi picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!

Atunci, tatăl se sui pe măgar şi fiul rămase pe jos. Curând se întâlniră cu alţi călători care îi luară, şi aceia, în râs:

– Ce tată fără pic de inimă, uite cum îl lasă pe copilul lui, sărmanul, să bată dru-mul pe jos! Tatăl coborî şi sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alţi călători. Văzându-i, aceştia spuseră:

-Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creştere bună? Bătrânul tată merge pe jos iar fiul său călare pe măgar.

– Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceştia? zise tatăl. Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Dar abia făcură câţiva paşi şi alţi oameni pe care-i întâlniră ziseră:

– Ia, uitaţi-vă, ce tirani, doi oameni sănătoşi merg călare pe un biet măgar.

– Ascultă, fiule, zise tatăl, cu oamenii aceştia nu o scoatem la capăt. Hai să mai încercăm una! Coborâră amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn şi, legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate şi porniră cu el la drum. Când se întâlniră cu alţi călători, aceştia începură să râdă de ei ca de nişte nebuni.

Orice ai face, de gura lumii tot nu vei scăpa, așa că ține cont de ea numai când este spre binele tău!

Sursa: jurnalspiritual.eu