ianuarie

Dumnezeu la începutul anului e tânăr şi la sfârşit e bătrân. De aceea se cheamă „anul nou”, pentru că atunci Dumnezeu întinereşte, se face un tânăr aşa de frumos! Tot astfel şi Sf. Pavel, învăţătorul oamenilor; şi acesta la începutul anului e tânăr şi până la sfârşit e bătrân.

Niculiţă-Voronca, I, p. 38

Denumire populară:
– genarie, ghenarie, ghenare, călindariu, cărindariu, cărindar (începutul colindelor), gerariu (Cărindari/Cu gheţile mări).
Sfaturi generale: începeţi să deregeţi gardurile, cercetaţi des prin pivniţă poamele, zarzavaturile; aerisaţi pe la amiazi grajdurile, daţi sare la vite (Mangiuca, 1882, p. 8). ♦ De-ai schimbat servitorii, griji cum te arăţi faţă de cei noi. Nu fi nici prea aspru, dar nici prea blând. – „Stăpânul scump îşi învaţă sluga hoaţă”. Cară gunoi, că locurile altcum sărăcesc şi nu-ţi răsplătesc munca. Drege uneltele de economie, căci acum având timp, poţi să stai lângă măiestru, ca să-ţi facă un lucru de treabă. Vitelor dă nutreţul învrâstat, că-l mănâncă şi mistuie mai bine. Numără săptămânile până la Sân-George şi vezi cum stai. Curăţeşte pomii de muşchi, coajă bătrână, crengi uscate şi, pe timp umed, de iască. Unge ranele cu o amestecătură de balegă, pământ cleios şi păr de bou tăiat mărunt. Adună neaua cu lopata grămezi în jurul pomilor. Astfel umpli pământul de umezeală şi faci pomii să întârzie cu înflorirea, prin ce-i scapi de brumă. Din pivniţă depărtează legumele putrede (CS, 1918, p. 74). ♦ Să se îngrijească bine de grajduri, ca să nu răcească vitele când sunt geruri mari, să se dea vitelor nutreţ mai bun, se curăţă vitele mai spre seară, când nu este frigul mare (CRP, 1944, p. 6).
Prevestire de timp: Dacă luna lui ianuarie este cu moină, apoi primăvara va fi friguroasă, iar vara călduroasă (Mangiuca, 1882, p. 8). ♦ Dacă nu e ger şi zăpadă în ianuariu şi înaintea lui ianuariu, apoi atunci va fi în martiu şi apriliu (Mangiuca, 1882, p. 8). ♦ Multă ploaie în ianuariu este stricăcioasă sămănăturilor şi prevesteşte o vară ploioasă; multă ceaţă în ianuarie – primăvară ploioasă (Mangiuca, 1882, p. 8). ♦Dacă pământul este neacoperit şi dacă suflă vânturi calde, apoi se umplu cimitirele (Mangiuca, 1882, p. 8). ♦ Dacă în ianuariu începe iarba a creşte, atunci creşte rău peste tot anul (Mangiuca, 1883, p. 8). ♦ Dacă ianuarie e moale, atunci greul vine în februarie. ♦ Ianuarie cu moină, primăvară friguroasă, vară călduroasă (CS, 1918, p. 4). ♦ Ianuarie cald nu e semn de an mănos (CS, 1918, p. 4). ♦ Ianuarie uscat şi geros aduce Faur cu nea (CS, 1918, p. 4). ♦ Negura din ianuarie aduce Faur umed (CD, 1918, p. 4). ♦ Când se trag norii spre miazăzi, urmează frig; când spre miazănoapte – căldură (CS, 1918, p. 4). ♦ Dacă-n ianuarie e frig, va fi cald în iulie („Ion Creangă”, an V, nr. 4, 1912, p. 117). ♦ Dacă picură de la streşini, adică este vreme moale şi se topeşte zăpada în săptămâna dintâi, după Anul Nou, atunci vara poamele vor fi viermănoase. Dacă sunt sloiuri mari la straşini, vor fi mulţi şi mari cucuruzii peste an (Bocşe, p. 265). ♦ Dacă în ianuarie e ger bun, atunci va fi vară secetoasă şi călduroasă, iar dacă în luna aceasta va fi vremea domoală, vara va fi ploioasă (Gherman-4, p. 126). ♦ Dacă primele douăsprezece zile din an sunt seci, cu ger, celelalte douăsprezece zile cu omăt, atunci vara vor fi tot câte douăsprezece zile de secetă şi douăsprezece zile ploioase (Bocşe, p. 265). ♦ În prima săptămână a anului, când se aşează vremările, nu e bine să speli haine şi să le fierbi, sau să coci pâine în cuptor (Bocşe, p. 269).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român