Iisus Hristos – Bucuria cea veșnică

Trăim în aceste zile sub semnul Învierii Domnului Hristos. Mărturisirea că „Hristos a înviat!” și confirmarea acesteia prin cuvintele „Adevărat a înviat!” aduc în suflet o stare de pace, seninătate și, mai ales, de bucurie. De ce, oare, simţim mai multă bucurie de Paști decât în alte zile ale anului? De unde vine aceasta? Ce anume aduce atâta mulțime de oameni la biserică în noaptea Paștilor? Sunt întrebări spuse sau nespuse care așteaptă răspuns pentru a conștientiza mai adânc și mai real frumusețea și bucuria acestei sărbători.
Mare este bucuria acestor zile, în mod special pentru cei care se străduiesc să trăiască în duh creştin autentic, pentru toți cei care îşi iau în serios credinţa. În același timp, se cuvine să recunoaștem că mulți dintre semenii noștri nu cunosc această bucurie, după cum mulți dintre fiii și fiicele Bisericii nu trăiesc în mod real bucuria de a fi creștin. Mai mult, constatăm, cu durere, că de multe ori nici noi înşine nu trăim bucuria Învierii în adevărata sa adâncime și cuprindere.

Întrebarea fundamentală este aceasta: de ce nu se regăsește lumina bucuriei lui Hristos în viața multor creștini?

În câți dintre noi, creștinii, se descoperă ca fiind trăită permanent și cu toată intensitatea bucuria Învierii pe care Biserica o prezintă atât de frumos în slujbele și cântările închinate Marelui Praznic al Paștilor, precum auzim: „Paștile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile! Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm!
O, Paştile, izbăvire de întristare! Că astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând: Vestiţi Apostolilor”?
Câți dintre noi „ne veselim dumnezeiește”, mărturisind prin propria noastră viață cuvintele: „O, dumnezeiescul! O, iubitul! O, preadulcele Tău glas! Căci cu noi ai făgăduit să fii până la sfârşitul veacului, Hristoase. Pe Care întărire de nădejde credincioşii avându-Te, ne bucurăm!”?
Zilele de Paști vor trece repede și vom reintra în obișnuitul și greutatea vieții. Pentru a face față ispitelor dinăuntru și capcanelor dinafară, să ne îmbrăcăm cu haina bucuriei dăruită nouă de Învierea lui Hristos și să n-o dezbrăcăm de pe sufletul nostru niciodată. Să ne lăsăm pătrunși de puterea Învierii și, în acord cu imnele Bisericii, să „ne bucurăm dumnezeiește”, „să ne curățim simțirile”, şi „unul pe altul să ne îmbrățișăm și așa să zicem: «Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le»”.
Scrisoare pastorală la sărbătoarea Învierii Domnului a Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei