„Iubirea este criteriul de mântuire a sufletelor noastre”

Parohia Zănești 1, păstorită de părintele Alexandru Munteanu, a îmbrăcat straie de sărbătoare, pentru a-și sărbători ocrotitorul, Sfântul Ierarh Nicolae.

În seara zilei de 5 decembrie 2021, părintele paroh a invitat un sobor de preoți pentru a săvârși împreună Slujba Vecerniei. Printre cei prezenți în sfânt lăcașul de cult îi amintim pe părintele Petru Munteanu, părintele Mihai Meraru, părintele Nicolae Ciuntu, părintele Roman Ceachir precum și părintele Ștefan Apetrei, fiu al satului.

Biserica a rânduit, încă de la început, slujbe religioase, care, oficiate în anumite momente din zi, aduc jertfă şi laudă lui Dumnezeu. Vecernia, slujba de seară, a fost şi este una dintre cele mai frumoase Laude bisericeşti care se oficiază zilnic. Slujba deschide rânduiala liturgică din fiecare zi şi concentrează o mulţime de înţelesuri duhovniceşti.

Slujba Vecerniei a fost oficiată în biserica veche care este ridicată pe temelia altei biserici. Ea a fost construită în anul 1845, începându-se lucrul la 18 iunie 1845 şi terminându-se la 20 decembrie 1845.

Părintele Alexandru Munteanu este primul preot din țară numit după Revoluția din 1989, și slujește în parohia zăneșteană de 30 de ani. Din anul 1992 s-a început construcţia unei biserici noi, în curtea bisericii vechi. În prezent biserica nouă este la etapa de pictură la bolta centrală. În perioada anilor 2007-2008, s-au efectuat lucrările de încălzire prin pardoseală s-a placat cu marmură tot interiorul bisericii, iar în anul 2010 s-au definitivat lucrările pentru sfinţire, iarla data de 22 august 2010 în fruntea unui mare sobor de preoţi, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a săvârşit slujba de sfinţire a bisericii noi.

După binecuvantarea pentru începutul vecerniei, părintele Roman Ceachir a ieșit în fața sfintelor uși, închise, și s-a rugat în taină, citind din Liturghier cele șapte rugăciuni de la începutul Vecerniei.

Se amintește în acest fel, în primul rand, durata scurtă a stării paradisiiace a celor dintâi oameni, izgonirea lor din rai în urma căderii în păcat și plânsul de pocăință în fața porților închise și păzite ale raiului.

Astfel, Vecernia actualizează prima parte a istoriei mântuirii, de la Creația lumii până la venirea în lume a Domnului Iisus Hristos și ridicarea păcatului, a blestemului strămoșesc.

De asemenea, Vecernia ne aduce aminte de ridicarea de pe cruce și înmormântarea Domnului, care, după relatările textelor evanghelice, au avut loc sprea seară. Părinții bisericești puneau slujba Vecerniei în strânsă legătură cu Cina cea de Taină și cu moartea Mântuitorului pe Cruce.

În încheierea Slujbei Vecerniei, părintele Mihai Meraru, de la Parohia Dragomirești, a ținut cuvântul de învățătură, în care a menționat viața Sfântului Ierarh Nicolae:

„Iată, ne-am reîntâlnit în această sfântă Biserică pentru a ne ruga Sfântului și Marelui Părinte Nicolae, care este patronul și ocrotitorul acestei biserici, dar și acestei parohii. Ne aflăm în seara zilei de 5 decembrie și, după rânduiala noastră bisericească, ziua liturgică începe din această seară cu cinstirea acestui mare Părinte Ierarh Nicolae. Sfântul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai iubiți Sfinți Părinți ai Bisericii noastre creștine. Viața Sfântului Ierarh Nicolae o găsim trecută în Sinaxarul acestei zile și aflăm că Sfântul Nicolae s-a născut în Patara, în Mira Lichiei, o localitate astăzi în sud-estul Turciei, în vremea aceea fiind Imperiul Roman. El s-a născut în casa părinților, tatăl său, Teofan, iar mama sa se numea Nona. Oameni bine educați, creștini în ascuns, oameni foarte bogați. Dumnezeu le-a dăruit un singur fiu, pe acest Sfânt Nicolae, care el, spune, încă din fragedă copilărie a fost un copil binecuvântat de Dumnezeu, prunc fiind, a supt doar la un sân al Maicii Sale. Sfântul Nicolae a fost botezat, unchiul din partea mamei, fiind episcop al Mirelor Lichiei. Aflăm că a rămas orfan de tânăr. Părinții săi, Teofan și Nona, au murit în timpul unei pandemii de ciumă. Și spune că s-au îmbolnăvit și în trei zile au murit, iar Sfântul Nicolae a rămas orfan, fiind luat în grijă de unchiul care purta același nume, de Nicolae. Aflăm că el a moștenit o avere importantă de la părinții săi și această avere nu a fost o opreliște în calea mântuirii, pentru că sfântul spune că a vândut toată averea părintească și a împărțit-o săracilor și apoi a luat drumul sfintei mănăstiri. El a îmbrăcat haina monahală și spune că a trăit o perioadă într-o mănăstire în apropierea Mirelor Lichiei. Se numea Sionul cel Sfânt și Sfântul Nicolae, tânăr fiind, a dorit să vadă și locurile sfinte, Țara Sfântă. Astfel, ajunge în cetatea Ierusalimului, se închină la sfintele biserici din cetate și mai mult, Sfântul Nicolae merge și în pustia Iordanului, acolo unde a viețuit Sfântul Ioan Botezătorul, el fiind un mare postitor și avându-l ca model de rugăciune și de viețuire duhovnicească pe Sfântul Ioan, Botezătorul Domnului. Sfântul Nicolae se reîntoarce în meleagurile natale și află că el, datorită virtuților și datorită credinței și iubirii față de Dumnezeu, este ales ca nou episcop al Mirelor Lichiei. Episcopul murise între timp și poporul l-a dorit pe Sfântul Nicolae să îi conducă în biserică. Sfântul, aflăm că el, încă din vremea prigoanei a fost un mare apărător al credinței creștine și pentru credința sa, el a fost întemnițat și a suferit grele chinuri. Dar în vremea împăratului Constantin cel Mare, când în anul 321, dă acel edict de la Milan, libertate creștinilor, și Sfântul Nicolae este eliberat din închisoare împreună cu toți creștinii. Spune că sfântul, după eliberarea sa, nu după mult timp, s-a iscat în sânul Bisericii o mare erezie a unui preot pe nume Arie, un preot din Alexandria Egiptului, bun predicator, care în scurt timp a reușit să convingă pe mulți ierarhi ai Bisericii să fie adepți ai învățăturii sale. Acest preot eretic învăța că Domnul Iisus Hristos nu este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu întrupat, ci este cea mai perfectă creatură a Tatălui.”

Înainte de a-i invita pe toți credincioșii, care au participat la Vecernie, la agapa frățească pregătită, părintele paroh Alexandru Munteanu a precizat:

„Iubiți credincioși, mulțumim Bunului Dumnezeu pentru seara aceasta binecuvântată în care într-un sobor de preoți am săvârșit slujba Vecerniei și Litia și în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae. De Sfântul Ierarh Nicolae au auzit și copiii, și bătrânii, și noi toți care suntem astăzi în Sfânta Biserică, ne aducem aminte cum puneam ghetuțele ca să primim cadouri de la Sfântul Ierarh Nicolae. Ce bucurie mare era când dimineața vedeam noi acolo câte cadouri ne-a trimis Sfântul Ierarh Nicolae! Sfântul Ierarh Nicolae este pomenit în toată lumea, după Sfânta Treime și Maica Domnului. De Sfântul Ierarh Nicolae, în fiecare parte a globului s-a auzit: Santa Clara, de la Sfântul Nicolas și Moș Crăciun tot de acolo vine, pentru că este dăruitor de cadouri, daruri. De unde vin darurile? Din dragoste. De ce facem noi cadouri? Din iubire. Din iubirea aceasta, cel care are iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru El, spune Sfântul Ioan Evanghelistul. Deci, iubirea este criteriul de mântuire a sufletelor noastre.”