Lumea copilăriei

Copilăria, vremea sfântă a bucuriei, a fost dintotdeauna zugrăvită în tablouri feerice. Ca o rafală dulce, ea invadează filele timpului şi le umple de fericire, dar şi cu regretul unui vis rătăcit în sertarele sufletului.
Acest imperiu al ludicului – în care toţi ne bucurăm dintr-o mică faptă şi ne înveselim printr-o poznă sau printr-un gest care întăreşte ideea de frumos – este, de fapt, o oglindă a sufletului.
Toţi am uitat să mai fim, din nou, copii la începutul serviciului, liceului sau chiar şcolii. Acest cuvânt – „uitat” – reprezintă esenţa care deschide colţişorul în care ne-am păstrat amintirile, tainele copilăriei, jocul şi încântarea.
Jocurile copilăriei, în care toţi ne regăsim în şterse parfumuri mireasma caldă a vremurilor trecute, ne-au făcut să creştem într-o armonie, într-un echilibru de un adevărat farmec. Acestea ne pregătesc pentru eşecurile prin care o să trecem.
Ludicul acelui timp care nu iartă, dar te lasă să mai guşti o dată din dulcele celui ce-a trecut, ne mângâie sufletul fiecăruia.
Lumea copilăriei a fost, este şi va fi un imperiu al ludicului.

Voluntar,
Burlea Cătălina