-Ce ne puteți spune despre datinile, tradițiile și obiceiurile din vremurile trecute?
-Îmi amintesc cu drag de obiceiurile și tradițiile de demult. Atât cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cât și cu prilejul altor ocazii festive, satul îmbrăca haine de sărbătoare. Pe strada actuală care duce spre biserică era amplasat un han, unde se adunau toți săvineștenii: cu care alegorice, cu măști. De Sânziene se făcea hora satului, de exemplu. Lunca Bistriței era o feerie, era o pajiște frumoasă care ne oferea o priveliște extraordinară.
-Pe lângă profesia de bază, știm că ați preluat și rolul de muzeograf. Ce ne puteți spune despre Muzeul Etnografic pe care cu drag îl păstoriți?
-Este mult spus muzeu, fiindcă acest mic proiect a apărut din pasiune pentru tradiție. Sunt o mare iubitoare de folclor și de tradiție; am găsit la mătușa mea un nucleu de produse tradiționale, motiv pentru care am decis să realizez acest mic muzeu pentru sufletul meu. Situat la câteva sute de metri de Centrul de Servicii Sociale „Samariteanul Milostiv“ din Săvineşti, muzeul conține lucruri adunate din comunitatea săvineșteană: covoare țesute de lână, țoale de cordele, păritare, scoarțe, ștergare, năframe, costume populare de 100 de ani, ia mătușii mele de 100 de ani, farfurii de lemn, piuă, obiecte de țesut, olărețe, suveici pentru războiul de țesut, furcă, coveți, maramă, ie, fotă, ceaun, iar recent am achiziționat o piuă.
Am pornit de la o idee mică și am realizat totul cu dragoste și pasiune. Eu sunt o mare iubitoare de folclor și tradiție, am o colecție de produse tradiționale ale familiei mele.
Așa cum v-am mai spus, într-o cameră, am amenajat un mini-muzeu, spun eu.
Anul acesta dorim să ne extindem, am mai amenajat încă o cameră. Lista este deschisă, pentru cine dorește și are de donat muzeului obiecte frumoase, iar cu implicarea comunității sunt sigură că s-ar face un lucru frumos, fiindcă sunt lucruri încă păstrate în gospodăriile oamenilor și e păcat să nu le găsim o întrebuințare. Eu mi-aș dori din suflet să facem un muzeu al satului.
-Credeți în Dumnezeu?
-Absolut. Eu am crescut într-o familie religioasă: unchiul meu a fost preot, tatăl meu a făcut școala de cântăreți – a cântat la Biserică, bunicul a fost epitrop. Am fost crescută în spiritul credinței ortodoxe. Bunătatea sufletească este cea mai importantă: să faci bine, să gândești bine. Numai cu ajutorul și credința în Dumnezeu consider că am reușit în viață.
-Ce v-a motivat în viață sau care este principiul după care vă ghidați?
-„Fă bine, ca să găsești bine” sau „Bine faci, bine găsești” – acesta este punctul meu de plecare. Eu consider că după aceste dictoane ar trebui să mergem toți, fiindcă ura este pătimașă. Uităm foarte ușor să facem bine. Eu am fost mereu veselă, jovială, am o atitudine pozitivă. Griji sunt toată viața, dar este important să gândești pozitiv. Nu regret nimic, eu am făcut tot ceea ce mi-am propus, totul în limita posibilităților.
„Nu există nu se poate”, fiindcă atunci când îți propui ceva o să reușești. Treptat se realizează lucrurile de valoare, trebuie să te bucuri de cele mai mărunte aspecte.
-Aveți vreun mentor care v-a ghidat pașii în viață?
-Ooo, da. În primul rând profesorii pe care i-am avut au dat dovadă de o implicare și o dăruire imensă, începând de la domnul Roibu, domnul Pârloagă, fosta mea dirigintă, doamna Berea – o femeie deosebită, care m-a educat și m-a format ca om.
Doamna Voicu, vă mulțumim pentru faptul că ne-ați împărtășit din experiența dumneavoastră și vă felicităm pentru tot ceea ce faceți pentru comunitatea săvineșteană. Vă mărturisim că vom reveni cu drag în acest loc minunat, unde tradiția se împletește cu arta.
Alexandra Gîrbea