,,Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru şi dezlegând blestemul a dat binecuvântare şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică”.
Începutul anului bisericesc (1 septembrie) are ca primă sărbătoare importantă sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului. Sfârşitul anului bisericesc, ca de altfel şi începutul lui, este sub ocrotirea şi binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria. Cu Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), practic se încheie anul bisericesc şi în chip simbolic, veacul acesta.
Poporul român are o evlavie deosebită pentru Maica Domnului, peste două milioane de români purtând numele de Maria şi Marian, ori derivate ale acestora.
Venirea ei în lume a fost făgăduită de Dumnezeu protopărinţilor noştri în raiul cel pământesc, apoi a fost binevestită de prooroci şi aşteptată cu dor şi înfrigurare de toate generaţiile de-a lungul miilor de ani, ca pe a aceleia care avea să nască pe Mesia, Mântuitorul lumii. Generaţii întregi s-au rugat pentru această întrupare din Maica Domnului. Ştim că ea era vasul ales în care S-a pogorât şi S-a întrupat Mântuitorul lumii. Precum se ştie, Sfânta Fecioară Maria este binecuvântatul rod al rugăciunii îndelungi şi cu multe lacrimi ale bătrânilor şi fericiţilor ei părinţi, Ioachim şi Ana.
Sfânta Fecioară Maria s-a născut după toate legile naturale ale naşterii omeneşti şi ca urmare, ea nu a fost scutită de păcatul strămoşesc, de care a fost scutit numai Fiul ei dumnezeiesc. Această stare de sfinţenie personală, dublată ca de o umbră de păcatul strămoşesc transmis prin părinţi, se continuă la Sfânta Fecioară până în momentul Bunei Vestiri.
„O, Prea Sfântă Fecioară Maria, Împărăteasa cerului şi a pământului, care te-ai născut din sfinţii tăi părinţi Ioachim şi Ana, noi nu avem cununi de aur ca să încoronăm fruntea sfinţeniei tale şi nu putem să-ţi înălţăm atâtea biserici şi altare după meritul pe care-l ai, dar vrem ca sufletul nostru să fie biserică şi inima altar, unde să ardă tămâia rugăciunilor noastre!
Ajută-ne să facem un tron măreţ din virtuţile noastre, să punem pe capul tău măcar o cunună de crini, să lăudăm slava ta, binefacerile iubirii tale pe care le-ai dat nouă şi întregului neam omenesc, odată cu venirea ta în lume, Fecioară!
Ionuț Măriuța