Ne vor lipsi blândețea și fermitatea ei

La data de 14 ianuarie 2016, preatristă zi de iarnă, familia îndurerată s-a adunat alături de prieteni şi colegi pentru a o conduce pe ultimul drum pe draga şi respectata Ana Filip.

Doamna Ana Filip s-a născut în orașul Buhuși, județul Bacău, iar dacă mai zăbovea printre noi, la 26 ianuarie 2016 ar fi împlinit 52 de ani.
S-a petrecut prin viaţă cu o deosebită decenţă, a fost o femeie activă şi responsabilă în tot ceea ce a făcut, având mult bun simţ şi umor de cea mai mare fineţe şi inteligenţă. Viaţa Anei Filip a fost animată permanent de lucrul bine făcut şi profesionalism.
A avut un adevărat cult pentru familie, fiind un bun exemplu pentru toţi cei care au cunoscut-o cu adevărat. Era fericită, împlinită, dornică de viaţă și mândră de familia sa. Un băiețel de doar câteva luni, care i-a adus bucurie în ultimele luni de viață, i-a conferit și statutul de bunică.
Soarta a vrut ca această fericire să fie zdruncinată de o boală grea, dar pe care și-a asumat-o cu demnitate. Familia, prietenii şi colegii i-au stat alături şi au luptat pentru a nu-i părăsi, însă deznodământul a fost altul.
În dimineaţa zilei de 12 ianuarie 2016, Ana Filip a trecut la cele veșnice, în lumea celor drepți. A lăsat acum în urmă familia și prietenii. Dumnezeu avea nevoie de încă un suflet bun, drag îngerilor… fiind o persoană nelipsită de la sfintele slujbe de la biserica ”Sfinții Voievozi” din Săvinești, unde slujește părintele Petru Munteanu. De altfel, a fost implicată în multe din activitățile desfășurate de parohia săvineșteană, fiind alături de voluntarii acesteia ori de câte ori a fost nevoie.
Cuvintele noastre nu reușesc să contureze atât de bine imaginea mamei și bunicii Ana Filip, precum o face Rodica, fiica Anei, în rândurile de mai jos:
”Mama s-a născut în aceeaşi zi cu Ceauşescu, 26.01.1964. Mereu glumeam şi-i spuneam că de aici probabil i se trage spiritul dictatorial. Nu era dictator, era un om care a ştiut să conducă ferm şi cu blândeţe, se implica complet în ceea ce făcea şi asta dorea să primească în schimb. Din punctul meu de vedere a fost un om complet, cel mai puternic pe care l-am cunoscut, o femeie elegantă în comportament şi atitudine, cu o minte ageră şi ascuţită, cu o capacitate de introspecție naturală, în baza căreia a crescut şi s-a dezvoltat mereu, un om frumos cu principii sănătoase, foarte generoasă, şi nu doar material, o mamă extrem de protectoare, blândă şi caldă, cu o piele foarte fină. Avea o adevărată mângâiere de mamă, pe care să ştii că încă o simt pe mână, pentru că avea un anume fel de-a mă mângâia şi simţeam că în momentul acela lumea se opreşte, iar mie nu mi se mai poate întâmpla nimic rău.
A mai avut un frate mai mare şi o soră mai mică, pentru care a fost, aşa cum mi-a mărturisit mătuşa mea, mamă. A învăţat-o cam tot ce ştie; de la etica muncii până la comportamentul zilnic, pentru că aşa era mama: împărţea părticele mici din ea fiecăruia. Aşadar, dacă e să vorbim despre câţi oameni a coordonat, dincolo de cei 12 angajaţi, au fost mulţi. Iar angajaţii au fost familia ei, pentru că locul acela era casa ei. Şi pentru că ea a făcut totul cu foarte multă pasiune şi i-a iubit mult, a avut şi aşteptări mari de la ei. Nu ştiu dacă a avut un motto neapărat, dar era omul lucrului făcut cu simţ de răspundere, aşa cum îi plăcea să spună şi aşa cum îşi şi făcea treaba. A muncit foarte mult, uneori aprope de sacrificiu personal în detrimentul familiei, şi nu pentru că era avidă după material, ci pentru că îi plăcea foarte mult ceea ce făcea. Una din cele mai mari dorinţe ale ei a fost să termine casa începută şi să locuiască acolo. Asta nu a mai reuşit, în schimb, acum la final, şi-a îndeplinit o altă mare dorinţă, reuşind să ajungă la Mormântul Sfânt.
Am avut norocul să am o mamă extraordinară, un om deosebit, care mi-a lăsat o moştenire generoasă de învăţăminte şi amintiri frumoase. Îmi este imposibil să aleg una. Le preţuiesc pe toate în egală măsură şi pentru că îmi arată o mamă frumoasă şi veselă, care răspundea mereu la intrabrea: Ce mai faceţi? cu: Foarte bine!, mama gospodină care făcea cea mai bună mâncare, mama înţeleaptă care avea mereu cele mai bune sfaturi şi toate soluţiile, mama puternică cea care m-a susţinut mereu, mamă extraordinară, care în mod excepţional a găsit cumva timp şi resurse să fie toate acestea, mama care m-a iubit enorm.
Amintirea sa nu se va pierde, va dăinui în sufletele celor dragi pe care îi va veghea de acolo de sus, din Ceruri.

Brînduşa Dediu