Pătimirea Sfântului Mucenic Veniamin diaconul (13 octombrie)

În zilele lui Gororan, împăratul perşilor, Veniamin, fiind diacon al Bisericii lui Dumnezeu şi pe mulţi perşi şi eleni întorcându-i la cunoştinţa şi credinţa în Dumnezeu, a fost pîrât înaintea împăratului ca un făcător de rele. Pentru aceasta a fost bătut şi aruncat în temniţă. Doi ani a zăcut el în temniţă, când un sol al împăratului de la Roma a venit la împăratul perşilor şi, înştiinţîndu-se despre dânsul, l-a rugat pe împărat să-l elibereze pe Veniamin. Iar împăratul perşilor a răspuns că dacă Veniamin va renunţa de a mai învăţa pe magi creştinătatea, îl va elibera. Solul a răspuns: „Este drept, o, împărate, a se păzi poruncile tale”. Veniamin după ce a auzit sfaturile solului, a zis: „Cu neputinţă este a nu împărtăşi şi pe alţii cu lumina dintru care eu m-am împărtăşit. Căci de câtă muncă este vrednic acela ce ascunde talantul în pământ, ne arată învăţătura Sfintelor Evanghelii în chip luminat”. Dar dintru acestea necunoscând împăratul nimic, a poruncit să-l elibereze pe dânsul. Iar Veniamin lucra iarăşi cele obişnuite. Pentru aceasta împăratul s-a mâniat şi, ascuţind douăzeci de trestii, i le-a înfipt sub unghiile mâinilor şi picioarelor. Dar, de vreme ce l-a văzut că socoteşte munca ca pe o jucărie, ascuţind altă trestie, i-a înfipt-o în pântece, aducând chinuri cumplite sfântului. Iar după aceste chinuri, acea fiară fără de omenie a poruncit ca mucenicul să fie pus într-o ţeapă groasă, care avea peste tot noduri. Şi în felul acesta şi-a dat sufletul viteazul nevoitor. În această zi se mai face pomenirea Sfântului Mucenic Florentie, cel din Tesalonic, care după multe chinuri şi-a aflat sfîrşitul în foc. Tot în această zi se mai face şi pomenirea cuviosului părintelui nostru Nichita Mărturisitorul, care mai întâi a fost patrician la împăratul Nichifor, şi la Stavrachie, fiul lui.

Vieţile Sfinţilor, octombrie