Pătimirea Sfântului Zosima Pustnicul (19 septembrie)

În părţile Ciliciei, înrăutăţitul cârmuitor Domiţian (81-96) a încălecat pe cal cu slujitorii săi, şi au mers la vânat. Trecând prin multă pustie şi peste dealuri, gonea şi vâna fiare. La un loc văzură departe mulţime de fiare, iar în mijloc era un om bătrân, umblând şi vorbind cu fiarele ca şi cu oamenii. Spre acestea s-au repezit vânătorii şi au fugit fiarele, iar pe omul acela prinzându-l, l-au dus la boier. Părându-li-se că este vânător şi că face farmece în pustie, îl întrebară cine este şi cum îi este numele. Iar el a zis: „Sunt creştin şi îmi este numele Zosima”. Deci, legându-l pe el, îl duseră în cetate, unde, şezând boierul la judecată, îl întreba pe el de vrăji şi de farmece şi în ce chip a fermecat fiarele de trăia în mijlocul lor nevătămat, şi vorbea cu dânsele precum cu oamenii. Iar Zosima a răspuns: „Nu pentru farmece mi-am petrecut viaţa mea în pustie, ci fiind creştin nu puteam să petrec cu necredincioşii în cetate. De aceea m-am dus în pustie, vrând ca mai bine să fiu cu fiarele, decât cu oamenii cei răi şi vrăjmaşi ai Domnului meu Iisus Hristos. Pentru că m-am sârguit să duc o viaţă ca mulţi sfinţi părinţi de-ai noştri, care, înstrăinându-se de lume, au vieţuit în pustie. Iar Dumnezeu cel ce ştie pe cei ce-I slujesc Lui, se îngrijeşte de dânşii. Acela rânduind şi pentru mine după bunătatea sa, mi-a supus fiarele cele sălbatice spre mângâierea mea. Şi am vieţuit cu dânsele, mângâindu-mă spre Dânsul, în El punându-mi toată nădejdea mea”. Atunci boierul a zis: „Dar pe Nazarineanul Îl cinsteşti, răule bătrân? Bine, am să merg la Nazaret şi acolo tare te voi munci pe tine, ca ori de Nazarineanul să te lepezi, ori rău să te lipseşti de viaţa aceasta. Ba chiar şi cei ce sunt nazarineni, văzând muncile tale, o să se înfricoşeze”.
Deci, l-a trimis pe Zosima ferecat la Nazaret, înaintea sa. După o vreme şi el a sosit la Nazaret, şi, alegând vreme de jude-cată, a adus de faţă pe Zosima şi i-a zis: „Spune-ţi vrăjile tale, cum ai fermecat fiarele?” Iar el s-a mărturisit pe sine că este creştin. Şi a poruncit înrăutăţitul să-l spânzure pe el cu capul în jos, să-i lege o piatră mare de grumajii lui şi cu unghii de fier să-l strujească pe el. După aceasta iar l-a întrebat pe el să-şi spună farmecele. Iar Zosima a zis: „Hristos Dumnezeul meu, Acela a trimis fiarele spre mângâierea mea în pustie”. Apoi i-a zis judecătorul: „Dacă fiarele ascultă pe Dumnezeul tău, porunceşte să vină aici o fiară, şi toţi împreună cu tine vom crede”. Iar Zosima, întinzându-şi cinstitele sale mîini în sus şi rugându-se, a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, Fi-ul lui Dumnezeu, ascultă-mă pe mine, robul Tău; fă să vină aici un leu înfricoşat, ca să-mi slujească mie”. Deodată a sosit un leu înfri-coşat în cetate, şi toţi, văzându-l, au fugit; şi venind leul, sprijinea pe dedesubt piatra care era legată de grumajii lui Zosima. Strigând tiranul din cetate, a zis: „Zosima, îmblânzeşte fiara, ca să te dezle-găm”. Iar Zosima a binecuvântat ca să fie blândă fiara. Deci, boierul a poruncit să dezlege pe sfântul din legături – şi voia să-l trimită pe el la împărat. Zosima, însă, rugându-se lui Dumnezeu, şi-a dat duhul iar leul s-a dus în pustie. Apoi creştinii au îngrijit trupul sfântu-lui, şi l-au îngropat pe el cu cinste, slăvind pe Tatăl şi pe Fiul, şi pe Duhul Sfânt, cel slăvit în veci. Amin. Prologul în această zi pune pe sfântul Anurie, episcopul, dar acela este sfinţitul mucenic Ianuarie, iar pomenirea lui se face în aprilie, ziua a 21-a. În această zi Prologul pune şi pe sfinţii mucenici Timotei, Agapie şi Tecla, dar şi pomenirea acestora se face la 29 August.

Viețile Sfinților, septembrie