Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ştefan cel Strălucit (9 decembrie)

Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ştefan cel Strălucit (9 decembrie)

Această stea de curând apărută s-a născut şi a crescut în Constantinopol. Părinţii săi, Zaharia şi Teofana, oameni împodobiţi cu toate virtuţile şi plini de înţelepciune, locuiau nu departe de biserica dumnezeiescului întâiului mucenic şi Arhidiacon Ştefan.
Când mama lui era îngreunată cu el, ea s-a ferit până la naştere de orice mâncare grasă, mulţumindu-se numai cu pâine, verdeţuri şi apă.

La naştere i s-a arătat pe pieptul pruncului o cruce luminoasă şi preafrumoasă, semn al răstignirii lui de mai tîrziu faţă de lume. Apoi a fost botezat şi când a crescut a fost dat să înveţe carte; şi învăţa cu multă sârguinţă, fiind supus părinţilor.
După moartea împăratului Teofil, urâtorul de Dumnezeu, a fost urcat îndată pe tronul arhieresc de la Constantinopol, prin hotărîrea lui Dumnezeu, Sfântul Metodie. Iar cinstitul Zaharia, tatăl Sfântului Ştefan, a fost făcut preot de patriarhul Metodie şi rânduit în clerul Bisericii celei mari. Atunci şi lui Ştefan i s-a tuns părul capului şi a fost rânduit şi el cleric la aceeaşi biserică. Şi pe cât de des se ducea tatăl lui la biserică, pe atât de des se ducea şi el. Când era de optsprezece ani, i-a murit tatăl.

Atunci s-a închis în biserica Sfântului Petru. Nu ieşea din biserică, se ruga necontenit şi se hrănea numai cu verdeţuri crude.

În al doisprezecelea an al domniei binecredinciosului împărat Vasile şi în al patruzecelea an al vîrstei Cuviosului, a fost mare cutremur, încât s-a dărîmat cu totul biserica Sfântului Antipa. Cuviosul a ieşit din biserică şi a intrat într-o groapă ce semăna cu un mormânt. Acolo a stat doisprezece ani; iar din pricina umezelii a slăbit şi de nevoie a ieşit din groapa aceia aproape mort. Apoi, când a îmbrăcat schima îngerească, a arătat nevoinţe călugăreşti şi mai mari, chiar mai presus de puterile omeneşit.
Aşa şi-a dus fericitul Ştefan acest drum anevoios şi aspru al nevoinţelor călugăreşti vreme de 55 de ani; iar în al şaptezecelea an al vieţii lui, şi-a dat duhul său în mâinile Domnului.

Viețile Sfinților, decembrie