Pomenirea Cuviosului Tit, făcătorul de minuni (2 aprilie)

Fericitul şi Sfântul Părintele nostru Tit a iubit din tinereţe pe Hristos şi, plecând din lume, s-a dus într-o viaţă de obşte. Luându-şi asupra sa îngerescul chip, mergea pe calea cea strâmtă şi anevoioasă a vieţii monahiceşti, cu multă răbdare pentru Dumnezeu. Şi avea atâta smerenie şi ascultare, încât nu numai pe fraţi, ci şi pe toţi oamenii i-a covârşit cu acele fapte bune. După aceasta a fost pus păstor al oilor cele cuvântătoare ale lui Hristos. Şi avea atâta blândeţe, dragoste şi milă către toţi, încât într-acea vreme nu se afla între acei bărbaţi altcineva de acest fel. Păzindu-se curat cu trupul şi cu sufletul din tânără vârstă, era ca un înger al Domnului. Drept aceea a fost şi făcător de minuni, stâlp însufleţit şi nemişcat s-a arătat Sfintei Biserici, care era tulburată de eresul luptării de icoane. Şi lăsând ucenicilor săi exemplu de viaţă pustnicească, s-a dus către Domnul.

Vieţile Sfinţilor, aprilie