Povestea taberei „Aripi de Înger”

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, un grup de îngeri păzitori care în fiecare vară primeau în paradisul lor pui de îngeri, pentru a-i învăţa tainele divinităţii. Acest paradis avea fluturi la ferestre, pe pereţi creaţiile foştilor îngeraşi tronau la loc de cinste, iar băncile și scaunele îi inspirau pe puii de îngeraşi să creeze lucruri frumoase.
În a XIII-a vară, îngerii i-au chemat pe pui să-şi îndeplinească destinul, iar timp de 5 zile se distrau împreună. Întâi se cunoşteau, apoi se jucau, din când în când mai învăţau, apoi iar se jucau. Vremea îi facea trişti pe puii de îngeri, dar protectorii lor făceau orice pentru a-i înveseli. Doar zâmbetul puilor putea aduce soarele şi vremea bună. Spiritul de aventură îi băga în bucluc, dar ei erau descurcăreţi şi treceau repede peste orice fel de supărări. Prietenia era mai puternică decât tristeţea, iar bucuria copilăriei era spiritul mereu prezent.
În ultima zi petreceau, povesteau şi îşi doreau să fie prima zi, ca să mai poată sta împreună, apoi, într-o mare sărbătoare, ei îşi primeau aripile pentru a putea zbura spre casă. Am încălecat pe o şa şi v-am zis povestea aşa. Am încălecat pe un chiparos şi v-am spus un adevăr frumos.

Andra Avasilcăi