– Povestioare cu tâlc –

Un raport în iad

Se spune că odată Scaraoschi, mai marele dracilor, a chemat la raport pe toți dracii din lume ca să le ceară socoteală  despre isprăvile pe care le-au mai făcut printre oameni. Iată sosește unul și se închină în față lui Scaraoschi. „De unde vii și ce isprăvi ai făcut?” „Am fost acolo și acolo, întunecimea voastră, și am aprins ura și mânia între oameni; pe urmă au trecut la bătaie și unul l-a omorât pe celălalt.” „Și cât timp ți-a trebuit pentru izbânda aceasta?” „Trei ani, întunecimea voastră.” „Trei ani? Atât ți-a trebuit pentru isprava asta?”- striga Scaraoschi plin de mânie și jap, jap, pe spatele diavolului.
Un alt diavol sosește și se închină. „Dar tu, argate, de unde vii și ce-ai făcut?” „Eu, întunecimea voastră, am tras un om în patima desfrânării”. „Și cât timp ți-a trebuit pentru lucrul acesta?” „Un an, întunecimea voastră.” „Pfui, împielițatule, un an ai cheltuit tu pentru un astfel de fleac?” – striga Scaraoschi și jap, jap îi trage și ăstuia o mamă de bătaie.
Sosește încă un drăcușor la închinare. „Dar tu, Aghiuță, ce-ai putut face prin lume?” „Eu, întunecimea voastră, i-am făcut pe niște oameni să înjure, să se desfrâneze, să se bată și să se omoare”. „Și cât ți-a trebuit pentru izbânda asta?” „O singura zi, întunecimea voastră.” „Bravo, Aghiuță. Și cum ai putut tu face această ispravă?” „Cu băutura, întunecimea voastră… i-am adus pe oameni la crâșmă și i-am îmbătat. Iar după ce s-au îmbătat au voit să se desfrâneze cu niște femei, de la femei s-au luat la ceartă, la bătaie, iar bătaia s-a terminat cu omor.” „Bravo, Aghiuță, bine te-ai purtat”, îi zise Scaraoschi, bătându-l pe umăr. Apoi le zise celorlalți: „Iar voi nemernicilor care ați cheltuit ani de zile până să câștigați un suflet, luați pildă de la Aghiuță, fratele vostru: FOLOSIȚI ȘI VOI ALCOOLUL!”.

Beția este mai rea decât crima și desfrânarea

A trăit odată un om în frică și-n dragoste de Dumnezeu, un credincios care s-a ostenit să supere cât mai puțin posibil pe Dumnezeu. Într-o zi a apărut diavolul lângă el și i-a zis: „De atâția zeci de ani sunt cu ochii pe tine, am încercat în fel și chip și nu te-am putut înșela să faci nici unul dintre păcatele mari, strigătoare la cer. Așa nu se mai poate, trebuie să faci și tu măcar unul dintre ele. Iată te las să-ți alegi: crima, desfrânarea sau beția. După trei zile mă voi întoarce să-mi spui ce ți-ai ales”. S-a gândit omul: crima nu-mi pot alege fiindcă aș călca porunca a șasea – Să nu ucizi!; desfrânarea în nici un caz nu mi-o pot alege fiindcă în felul acesta aș călca porunca a șaptea – Să nu fii desfrânat! ; nu-mi rămâne decât să aleg beția. O să mă îmbăt și eu de câteva ori, apoi am scăpat de păcatul ăsta. După trei zile a venit diavolul și l-a întrebat: „Ei, ia spune-mi, ce ți-ai ales?” Iar omul i-a spus: Beția! Și diavolul a plecat. La puțin timp după aceea omul s-a îmbătat criță,
neștiind ce face, s-a desfrânat și apoi în aceeași stare de beție a ucis.
IATĂ CĂ BEȚIA ESTE MAI REA DECÂT CRIMA ȘI DESFRÂNAREA, CĂCI DIN BEȚIE LE-A FĂCUT ȘI PE CELELALTE DOUĂ.

Pr. Ciprian Ungureanu