Trezitu-m-am de dimineață
Și am ieșit afară
Simțind o adiere plăcută
De zi de primăvară.
Era o zi însorită,
Și m-am uitat spre cer,
Mulțumind celui de Sus
Că am scăpat de ger.
În văzduh se văd
Cârduri de berze, venind agale,
Se întorc din nou la noi,
Fiind păsări călătoare.
Frumos, se rotesc în cerc,
Făcând vârtejuri pe cerul senin,
Iar două din ele coboară
Și-nspre a mea casă vin.
Viu cu privirea ațintită
Spre cuibul lor lăsat,
Când, în toamna trecută
Spre țările calde-au plecat
Privesc nedumerite parcă,
Spre cuibul lor lăsat,
Și parcă e la fel
Ca-n toamnă când am plecat.
Neculai Ghebosu




