Primii fulgi de nea

E basm afară,
Căci totul e albit,
E câmpul alb
Căci iarna a venit.

Din coşuri fumul
Urcă către cer
Iar peste satu-ntreg
S-a lăsat un pic de ger.

Şi tot ce mic acum
În zori, pe pămînt
Sunt crengile copacilor
Mângâiate uşor de vânt.

În îndepărtări în sat,
Din când, în când,
Se aude înfundat
Câte un câine lătrând.

Iar vrăbiuţele trezite
Uşor în tihnă ciripesc ,
Şi–nfrigurate rău
Între ele vorbesc .

Mai iese cîte-o mogâldeaţă,
În faţa uşii şi priveşte
Se miră mult privind
Cum totul se-nălbeşte.

Şi ninge frumos
Găsind pe pământ
Milioane de fulgi
Răsfiraţi, încet de vânt .

Pe-o creangă-naltă
Într-un vârf de nuc
Se aude încet
Cântând, un guguştiuc.

O coţofană, zboară
Cu coada-i răsfirată
Se uită în văzduh
Nu ştiu, ce vrea să vadă!

Şi-ncet încet
Satul se trezeşte
Şi lumea-ntreagă
Spre-o altă zi porneşte…..
Ghebosu Neculai