
Este prima zi de An Nou, trecut de amiază, nămeți și frig peste măsură. Nici nu cobor bine din mașină și trei copii mă întreabă: Primiți cu sorcova?
O sârmă învelită în hârtie colorată mângâie aerul. Eu o privesc ca si cum ar fi o crenguță înflorită… (Pe vremuri se punea în apă o ramură de măr, la Sfântul Andrei și ea înflorea la Sfântul Vasile).
Copiii zâmbesc și se uită la mine:
„Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-nfloriți,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir…”
Cuvintele curg ca o salbă de nestemate și se adună în privirile lor, care îmbrățișează:
„Sorcova, vesela…
Tare ca piatra, iute ca săgeata,
Tare ca fierul, iute ca oțelul.”
O bătrânică se oprește mirată cu un cățel înfofolit într-un cojocel (părea un miel deghizat). O salut, deși nu o cunosc, iar ea îmi zâmbește. Cățelul încearcă să mârâie la copii și la mine, dar se răzgândește, mai interesantă i se pare crenguța de sorcovă și mișcarea ei, precum bagheta unui dirijor.
Sub mesajul sorcovei trăim bucuria dorințelor de bine.
Un An Nou, cu speranțe frumoase, se deschide sub versul cântat al sorcovei și înțeleg că de fiecare dată vorba de bine rostită se va întoarce mereu la tine. Cuvântul sorcovit ne poate influența cursul anului și al vieții, melodia caldă și blândă a sorcovei devine o binecuvântare în cuvinte.
Auzind glasul vesel și nevinovat al copiilor, am început și eu să-i îngân și să-i sorcovesc. Am realizat că orice sorcovă este unică, unicitatea ei stând în implicarea personală. În marele târg al lumii, nimeni nu are ce ai tu de oferit, urarea ta de bine, gândul tău rugăciune împletit cu al celuilalt.
Doar în această stare poți vorbi de o relație cu cel de lângă tine, în prietenia oferită sub crenguța de măr înflorit a sorcovei.
Am înțeles că sorcova este o fericire împărtășită și fericindu-i pe cei de lângă tine vei fi fericit de Dumnezeu.
De 1 ianuarie și Sfântul Vasile cel Mare intră, prin glasul Sfintei Liturghii, în ceata colindătorilor care ne sorcovesc și ne spune: „Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mai mult când oamenii iubesc puțin, așa cum nu este nimic puțin când oamenii iubesc mult”.
Iubirea este o activitate rodnică ce stă sub crenguța de măr înflorit a sorcovei.
Copiii au încheiat sorcova cu un: „La anu’ și la mulți ani!”, spus din toată inima, urare ce descoperă că orice sfârșit este şi un nou început.
A plecat și bătrânica cu cățelul înfofolit, a rămas doar ecoul cuvintelor de sorcovă, care ne spun că atunci când mărturisești în jurul tău urări de bine și frumos le arăți oamenilor că Dumnezeu există cu adevărat.
03.01.2015 Preot Petru Munteanu