Să fim primăvară cu parfum de iubire și bucurie pentru semenii noștri!

Să fim primăvară cu parfum de iubire și bucurie pentru semenii noștri!

„Privind la podoaba cu care se îmbracă natura în anotimpul primăverii, privind la verdeaţa ce se iveşte de pretutindeni şi la florile ce în jurul nostru sunt presărate cu îmbelşugare şi asemănând toate acestea cu golătatea şi amorţeala de mai înainte, cine nu va zice că natura, care a dormit somnul iernii, s-a deşteptat acum ca dintr-un somn şi, urmând pilda Sfintei Biserici, a început şi ea a sărbători ziua Învierii (Sfântul Inochentie al Odessei).

Sub bagheta fermecată a primăverii, baghetă dăruită de Creatorul cerului și al pământului, întreaga natură renaște și îmbracă o haină nouă, țesută cu fire de lumină, căldură, culoare, armonie, optimism și speranță. Cât de frumoasă e această haină ce miroase a parfum de cireș, a parfum de ghiocei, toporași și viorele, de zambile și de lalele, de liliac și lăcrămioare, de stânjenei și gladiole! Și, cu ce culori pline de splendoare e pictată: alb pur și roșu aprins, verde crud și galben pal, roz cald și liliachiu regal.

Dăruindu-ne acest magnific spectacol de parfum, culoare și lumină, primăvara vrea să ne ofere cu multă iubire și din înțeleptele ei mărgăritare duhovnicești, vrea să ne fie sufletul un burete ce absoarbe cu nesaț din cuvintele ei – flori cu petale de lumină și înțelepciune, de speranță și credință.
Primăvara vrea să îmi dăruiască fără zgârcenie din picurii ei de înțelepciune și mă invită să îi fiu o elevă silitoare, vrea să îmi predea împreună cu vestitorii domnirii ei, lecții importante pentru examenul vieții. Îi promit, îmbătată de mirosul ei divin, că voi fi prezentă la toate cursurile și că voi încerca să îmi însușesc toate învățăturile ei.

Promisiunea îmi este răsplătită cu un zâmbet luminos al Soarelui ei cald și blând, cu un zâmbet ce mă trezește din amorțire. Conștientizez că în ultima vreme, în sufletul meu a șuierat un crivăț nemilos, conștientizez că iarna a devenit anotimpul lui preferat. Nu mai vreau să îmi fie sufletul o grădină pustie, prin care șuieră crivățul nemilos, ce îngheață totul pe unde trece. Invit primăvara în ospeție în grădina sufletului meu și îi sorb cu nesaț nectarul din cuvinte – prețioase mărgăritare.

Primăvara îmi adresează prima întrebare: Draga mea, nu-i așa că a fost și primăvară în sufletul tău și că e minunată această stare? Vrei să-mi povestești despre trăirile tale, când poposesc în sufletul tău?
Conștientizez că primăvara are dreptate, conștientizez că uneori, am invitat-o în ospeție în sufletul meu. Cum e sufletul meu primăvara?

Când e primăvară în sufletul meu, acesta e o grădină cu flori de diamant,/ O grădină de ghiocei albi şi puri ce îmi amintesc de Haina Botezului Sfânt,/ De ghiocei, ce cu curaj se iţesc din al sufletului pământ îngheţat,/ Ca să vestească inimii, că nu mai e timp de dormit, de hibernat,/ Fiindcă a sosit vremea dezmorţirii spirituale, vremea credinţei lucrătoare,/ Vremea bucurei autentice ce izvorăşte din Hristos-Izvor de iubire şi iertare,/ Fiindcă e vremea Învierii, când moartea a fost învinsă de-a Mântuitorului-Răstignire./ Fiindcă e timpul înfloririi duhovniceşti, timpul prielnic pentru orice reînnoire.

Când e primăvară în sufletul meu, acesta miroase a parfum de lăcrămioare,/ De suave lăcrămioare cu frunze de smerenie şi petale de autentică căinţă./ Când e primăvară în grădina sufletului meu înfloresc magnolii, irişi şi lalele./ Când e primăvară, sufletul mi se înalţă spre albastru infinit pe aripi de speranţă.
Când e primăvară în sufletul meu, visez frumos la umbra salcâmului în floare./ Când e primăvară, întunericul din sufletul meu e alungat de blândele raze de soare./ Când e primăvară în sufletul meu, visez că sunt o prinţesă cu cunună de margarete,/ Visez că sunt o prinţesă ce are prinse flori de cireş şi de cais prin rebelele-i plete.

Când e primăvară în mintea mea, gânduri frumoase sosesc pe aripi de păsări călătoare./ Când e primăvară în sufletul meu, toate gândurile şi trăirile mele se preschimbă-n poezie./ Când trăiesc starea minunată a primăverii, mă reîntorc cu drag în minunata mea copilărie./ Când sufletul mi-e înveşmântat în divina mantie a primăverii, am învăţat lecţia de fericire.

Vezi, îmi spune primăvara, ai învățat multe lecții de viață de la mine, deși nu ai conștientizat poate, mereu, aceasta. Ai învățat că pământul sufletului trebuie curățat de spinii și buruienile ce cresc nestingherite, udate din belșug de apa răutăților și păcatelor, ca să devină un pământ roditor în care să înflorească florile virtuților creștine și morale. Ai învățat că sufletul nu trebuie lăsat să doarmă adânc, somnul spiritual al iernii greșelilor, păcatelor și patimilor și că are nevoie de o reînnoire duhovnicească, are nevoie de lumina, de căldura și bucuria primăverii spirituale. Ai învățat că eu nu mă zgârcesc să dăruiesc din podoabele cu care m-a înzestrat Dumnezeu, că eu dăruiesc necondiționat miresme divine și pictez întreaga natură în chip minunat, oferind un tablou de o rară frumusețe, tuturor oamenilor, și celor care mă iubesc, și celor care preferă un alt anotimp: vara sau toamna sau iarna. Să nu uiți, că florile mele nu se invidiază una pe alta, nu își doresc altă podoabă, culoare sau mireasmă, între ele există pace și armonie perfectă, să înveți de la ele să nu îți dorești darurile aproapelui, să conștientizezi că așa cum fiecare floare, fiecare copac, fiecare gâză, fiecare pasăre, fiecare animal, au un rost pe pământ și tu ai o menire, pe care trebuie să ți-o împlinești frumos, aducând slavă lui Dumnezeu, slujindu-i cu credință și iubire, Acestuia și aproapelui!

Să înveți, că trebuie să te rogi mereu Domnului ca să te ajute să înflorești frumos în ogorul Său, căci fără ajutorul Lui, mugurii gândurilor și dorințelor tale frumoase și folositoare, nu vor reuși să înflorească deplin și să rodească bogat, dacă nu îți pui nădejdea în El, dacă nu ești perseverentă și stăruitoare în bine, dacă nu îți ațintești mereu ochii spre Hristos – Soarele cel veșnic – și nu te lași învăluită de căldura nădejdii și credinței lucrătoare, de căldura și lumina Harului Duhului Sfânt!

Să nu lași omidele necredinței și mândriei să-ți distrugă grădina sufletului tău, să nu lași dezgustătoarele și devoratoarele omizi – fiice ale patimilor și păcatelor – să-ți pustiască copacul dinlăuntrul tău, de frunzișul bogat și verde al virtuților, să alungi vătămătoarele omizi ale sufletului, cu suflarea Preasfântului Duh, să le alungi cu șuvoiul puternic și curățitor al ploilor de pocăință sinceră și fierbinte!

Să înveți și, că munca înnobilează, să înveți să fii o semănătoare harnică în ogorul lui Dumnezeu! Să ari în ogorul inimii tale cu plugul pocăinței și să semeni semințele credinței, iubirii și nădejdii. Talanții tăi să dea rod bogat, din care să se înfrupte și aproapele tău! Toate faptele tale să fie plăcute Bunului Dumnezeu și ele să se înmulțească ca iarba și florile câmpurilor mele!

Să înveți, așadar, că fără să semeni semințe de gânduri și fapte bune, semințe de visuri îndrăznețe și de folos, semințe de obiective și scopuri frumoase, nu vei culege roadele credinței autentice, nu vei primi în dar, cununa fumoasă a mântuirii! Să ai grijă, așadar, ce fel de semințe semeni în anotimpul meu, dacă semeni semințe de îndoială, de lene și amânare a lucrului bun și de folos, dacă vei semăna semințe de temeri și frici de tot felul, de deznădejde și necredință, de ură, egoism, invidie și mândrie, la vremea secerișului vei recolta din belșug neghinele vrășmașului diavol, vei recolta însutit, semințele tuturor răutăților și urâciunilor din ogorul celui potrivnic Semănătorului Hristos.

Să ai grijă ca hambarul sufletului tău să fie plin doar de semințele virtuților creștine și morale, de care trebuie să se învrednicească un creștin autentic, următor al lui Hristos!

Am ascultat cu luare aminte, toate sfaturile înțelepte ale primăverii, meditând la cele spuse și de Sfântul Inochentie al Odessei: ,,Multe gânduri şi simţăminte frumoase deşteaptă primăvara în sufletul nostru! Dar mai cu seamă ea ne dă trei învăţăminte mai însemnate: a) Primăvara ne aduce aminte de facerea lumii, de starea noastră cea dintâi şi de căderea noastră; b) Primăvara ne slujeşte ca o icoană vie a reînvierii noastre din moartea păcatului şi ne arată ce trebuie şi ce nu trebuie să facem pentru această înviere; c) Primăvara preînchipuie reînnoirea viitoare a tuturor lucrurilor şi învierea noastră care va avea loc la sfârşitul lumii.” Câte învățături folositoare ne dăruiește înțeleapta primăvară, și, atunci, cum să nu o iubim, cum să nu o invităm în grădina sufletului nostru, ca să o transforme într-un grandios și celest tablou pictat cu culorile luminoase ale iubirii răstignite și înviate.

Să iubim, așadar, primăvara și să devenim flori în grădina lui Dumnezeu, sufletele noastre să fie curate și pure ca petalele de argint ale ghioceilor, să fie albe și luminoase, așa cum ne-a fost Haina Botezului!
Să fim mărțișoare împletite cu fire de iubire și credință și să ne dăruim cu bucurie sfântă, Bunului Dumnezeu! Să fim mărțișoare împletite cu fire de iubire, iertare, prietenie, milostivire și comuniune și să ne dăruim necondiționat aproapelui nostru, acesta să ne poarte în sufletul lui cu dragoste frățească! Dăruind, dobândești, dăruind inima noastră drept mărțișor aproapelui nostru, vom primi cu siguranță, inima lui, tot sub forma unui mărțișor cu fire împletite din iubire necondiționată.

Sufletul nostru să cânte dulce și duios, cum cântă păsările, primăvara, prin crânguri și păduri, vestind învierea naturii, și să mărturisească Învierea lui Hristos – Mântuitorul sufletelor noastre și Dătătorul de viață nouă! Să cânte sufletul nostru cu bucurie: ,,Răsărit-a primăvara, veniți să ne desfătăm! Strălucit-a Învierea lui Hristos, veniți să ne veselim”. Viața noastră să fie o primăvară continuă, să trăim mereu starea de reînviere sufletească! Să fim învingători în războiul duhovnicesc, așa cum e primăvara învingătoare în fața iernii năpraznice! Așa cum primăvara trezește la viață, întreaga natură amorțită de gerul iernii, așa și noi să încercăm să ne trezim din somnul spiritual, din somnul indiferenței și al nepăsării față de mântuirea sufetului nostru. Să ne izbăvim de iarna grea a păcatelor și patimilor noastre, să înmugurim și să înflorim, mângâiați de Soarele Hristos și adăpați de la Izvorul de viață dătător!

Să nu deznădăjduim niciodată în necazuri și nevoi și să nu uităm că după orice iarnă, primăvara își face victorioasă apariția! Să învățăm de la primăvară că putem alunga norii negri ai deznădejdii, cu soarele credinței, iubirii, bucuriei, optimismului și speranței! Să învățăm, că dacă nu ar fi iarna, primăvara nu ni s-ar părea atât de minunată! Să învățăm să ne purtăm cu credință Crucea spirituală pe drumul Golgotei noastre, fiindcă numai așa vom reuși să trecem de examenul mântuirii! Și cu cât războiul duhovnicesc e mai greu, cu atât victoria asupra vrășmașului va fi mai frumoasă. Cu cât iarna e mai lungă și mai grea, cu atât primăvara va fi mai frumoasă și va fi întâmpinată de toți, cu mai multă iubire și bucurie.

Să fim primăvară cu parfum de iubire și bucurie pentru semenii noștri! Să fim soli ai iubirii, speranței, nădejdii, să fim soli ai unei lumi mai bune – spațiu al Învierii lui Hristos – spațiu al unei primăveri duhovnicești, ce transformă întunericul în lumină, gerul păcatului în căldura Duhului Sfânt, tristețea în bucurie, deznădejdea în nădejde, urâtul în frumos, răul în bine, moartea în viață!
Să ne bucurăm de prezent, de fiecare clipă a vieții ca dar de la Dumnezeu, să privim cu încredere spre viitor! Să trăim în fiecare moment bucuria sărbătorii de Paști, sărbătoarea primăverii! Să fim recunoscători Bunului Dumnezeu pentru spectacolul pe care ni-l oferă cu dărnicie întreaga Sa creație, în anotimpul renașterii și al bucuriei și să învățăm de la primăvară că fiecare început este încă un pas în această imensă bucurie de a fi, este încă un pas pe drumul spre ACASĂ!

Să fim flori de liliac gingaș,/ Să fim flori de albe mărgăritare,/ Să fim ghiocei și flori de toporași./ Să fim luminã, sã fim raze de soare./ Să fim minunate mărțișoare/ Cu fire împletite din iubire,/ Din comuniune și prietenie,/ Din optimism și bucurie./ Să ne dăruim lui Dumnezeu,/ Și azi, și mâine, și mereu./ Să ne dăruim și aproapelui, necondiționat,/ Să fim dar pentru ei, dar în iubire înveșmântat./ Viața întreagă să ne fie o primăvară,/ Sã fie un spectacol de lumină și culoare,/ Să fie o veșnică sărbătoare și desfătare/ În spațiul Învierii lui Hristos,/În spațiul cald și luminos./ În spațiul reînvierii și iubirii,/ În spațiul armoniei, fericirii./ Visele noastre pe aripi de îngeri/ Să se înalțe spre albastrele zări,/ Împreună cu ai primăverii vestitori./ Împreunã cu rândunelele și albii cocori,/ Să se înalțe spre Cer, spre Acasă,/ Și cele frumoase și de folos să ni se împlinească./ Și pentru minunatele daruri ale primăverii și ale vieții,/ Să mulțumim cu recunoștință Bunului Dumnezeu./ Să mulțumim pentru bucuria de a fi./ Să mulțumim, și azi, și mâine, și mereu./ Să trăim starea minunată a primăverii,/ Să trăim starea bucuriei și reînvierii!!!

Cristina Toma