Salvia – o plantă salvatoare
Salvia este o plantă perenă, originară din zona mediteraneană, care crește și în România în partea de sud a Dobrogei în grădini însorite, cu tulpină mult ramificată, ierboasă în partea superioară și lemnoasă în partea inferioară. Frunzele alungite, păroase pe ambele fețe, un timp sunt de culoare argintie și apoi devin verzi-cenușii, iar florile grupate sunt albastre cu nuanțe violet. În scop medicinal, de la salvie se folosesc frunzele și părțile aeriene înflorite.
Considerată o plantă sacră în Antichitate, când se organizau adevărate ritualuri pentru culegerea ei, salvia este un excelent medicament, nu doar un condiment nelipsit din bucătărie. Un vechi proverb chinezesc spune că „cine are salvie în casă nu lasă bătrânețea să se apropie”. În Evul Mediu, salvia era considerată o plantă cu proprietăți magice, care îi putea face pe oameni nemuritori. Însuși numele plantei, salvie, are o însemnătate deosebită. Salvie provine din latinescul „salvare”, care înseamnă „a fi sănătos”, „a salva”, „a vindeca”. Așadar, românii o foloseau drept plantă de leac, considerând-o o regină a plantelor cu proprietăți tămăduitoare, dar și cu efecte de protecție magică. Salvia conține un complex de vitamine, printre care vitaminele A, B, C, minerale precum potasiu, calciu, magneziu, fier, zinc și sodiu, taninuri, glicozide, polifenoli, rășini și ulei volatil. Salvia se remarcă prin multe proprietăți benefice, dar din studiile specialiștilor, cea mai notabilă este aceea de a diminua transpirația. Salvia se poate utiliza sub formă de infuzie, cataplasme, vin, ulei, pulbere, tinctură și oțet. În gastronomie, salvia are nenumărate întrebuințări, ea find folosită pentru a da savoare salatelor, gustărilor sau pentru ornat mâncărurile.
Infuzia de salvie – se prepară dintr-o linguriță de frunze de salvie uscate la o ceașcă de apă clocotită, ce se lasă la infuzat vreme de 10 minute, și astfel aceasta poate scădea febra și stimula sistemul nervos dacă e consumat de trei ori pe zi.
Decoctul de salvie – se prepară dintr-un pumn de frunze ce se fierb vreme de zece minute într-un litru de apă, și acesta poate fi folosit ca și metodă de tratare a aftelor, gingivitelor, stomatitelor, abceselor dentare, dacă se fac spălături.
Pulberea de salvie – se obține într-o manieră extrem de simplă, prin măcinarea fină a plantei uscate cu ajutorul râșniței de cafea. Pulberea de salvie se ține în borcane de sticlă, închise ermetic, în locuri reci și întunecoase, vreme de câteva săptămâni. Pulberea se administrează de trei ori pe zi, câte o jumătate de linguriță.
Tinctura de salvie – se obține prin macerarea a 20 de linguri de pulbere, peste care se adaugă jumătate de litru de alcool alimentar de 70 de grade, se lasă vreme de două săptămâni într-un borcan închis ermetic, la loc călduros, apoi se filtrează și se toarnă în sticle mici închise la culoare. Se ia câte o lingură diluată în ceai sau apă, de trei-patru ori pe zi pentru a echilibra sistemul nervos, hormonal, pentru a stimula memoria și activitatea cerebrală.
Vinul de salvie – se obține prin macerarea a 20 de linguri de pulbere de salvie într-un litru de vin alb, natural, vreme de 2 săptămâni, după care se strecoară. Se pot consuma câte trei linguri înainte de masă, fiind un remediu excelent pentru stimularea apetitului și înviorare.
Cataplapsmele – se prepară prin înmuierea unei mâini de frunze mărunțite vreme de două ore în apă caldă și apoi se scurg și se pun într-un tifon steril. Acesta se aplică pe rana cu pricina, zilnic, vreme de o oră, câte trei săptămâni.
Oțetul de salvie – se obține prin macerarea a 50 de grame de frunze de salvie mărunțită la un litru de oțet de mere. Acesta se poate folosi ca un elexir pentru sistemul nervos și digestiv în salate sau se poate face frecție împotriva răcelii, a durerilor reumatice și articulare, a stărilor de oboseală.
Uleiul de salvie – se adaugă 10 linguri de salvie uscată și mărunțită în 500 ml ulei de măsline. Se lasă amestecul la soare, la macerat, timp de 2 săptămâni, după care se filtrează, se adaugă 20 de picături de ulei volatil de salvie pentru uz intern, iar preparatul obținut se adaugă într-o sticlă închisă la culoare și se păstrează la loc întunecos și răcoros. Se utilizează pentru îmbunătățirea memoriei, circulației sângelui la nivel cerebral și în combaterea infecțiilor. Salvia tratează și previne o serie de afecțiuni, iar consumată în cantități normale, nu provoacă efecte adverse.
Afecțiuni ale aparatului digestiv – salvia tratează colitele, enterocolitele, colitele de fermentație, indigestia, balonarea, prin administrarea de pulbere de salvie câte patru lingurițe pe zi, vreme de trei săptămâni, cu pauze de zece zile. De asemenea, se poate face o cură cu infuzie de salvie, câte trei căni de infuzie pe zi.
Afecțiuni ale aparatului respirator – bronșitele, rinitele, răceala și gripa pot fi tratate cu ajutorul salviei datorită proprietăților sale antivirale și de asemenea, de reducere a febrei și a secrețiilor în exces din căile respiratorii. Se administrează infuzia de salvie, vreme de o săptămână, trei cești pe zi. Totodată, se pot face frecții cu oțet de salvie pe tot corpul, iar astmul și bolile respiratorii cu secreții abundente pot fi tratate cu ajutorul pulberii de salvie, administrată vreme de o lună, de patru ori pe zi jumătate de linguriță rasă.
Afecțiuni ale sistemului nervos – sistemul nervos prezintă mai multe tulburări precum anxietatea, tulburările de memorie, stresul, astenia, stările de nervozitate excesivă, iar acestea pot fi tratate cu ajutorul unei cure de o lună, cu pulbere de salvie, patru lingurițe pe zi, urmată de o pauză de o lună.
Afecțiuni ale aparatului genital feminin – probleme precum dismenoreea, tulburări ale menopauzei, ciclul menstrual neregulat, abundent, dureros, pot fi prevenite și tratate cu ajutorul unei cure de trei luni cu ceai de salvie, câte două căni pe zi.
Diabet – salvia sporește receptivitatea organismului uman la insulină, așadar se administrează câte o cană de decoct de salvie pe zi.
Cancer – diferite tipuri de cancer precum cancerul de colon, de sân pot fi tratate cu ajutorul infuziei de salvie, în cure de câte trei luni, câte trei căni pe zi. De asemenea, ceaiul de salvie este excelent și pentru oprirea lactației.
Utilizată extern, salvia are de asemenea numeroase beneficii. Ea poate fi folosită pentru tratarea rănilor care se vindecă greu, prin aplicarea de cataplasme. Pentru eliminarea mirosului neplăcut și a transpirației abundente se folosește infuzia de salvie, fie băută, fie comprese pe locul afectat (axile, mâini) sau băi de picioare. De asemenea, se poate clăti părul cu un decoct de salvie și ceai negru, iar tenul pătat, seboreic, se poate trata cu ajutorul infuziei de salvie. Dinții frecați cu salvie vor deveni mai albi. În cosmetică, uleiul volatil de salvie este folosit pentru fabricarea diverselor parfumuri.
Precauții – administrarea salviei se face cu mare grijă atunci când se începe o cură. Această plantă este contraindicată epilepticilor, mamelor care alăptează, femeilor însărcinate, persoanelor sensibile la stomac. De asemenea, uleiul volatil de salvie nu se administrează copiilor sub 10 ani, iar diabeticii trebuie să țină glicemia sub atentă supraveghere dacă încep o cură cu salvie. Persoanele care sunt înregistrate cu boli cronice nu vor începe niciun tratament naturist fără a consulta sfatul medicului.
Așadar, salvia este considerată drept o plantă miraculoasă cu proprietăți tămăduitoare care poate ameliora diversele probleme ale organismului. Este o plantă ușor de procurat pe toată perioada anului, fiindcă se poate planta și în ghivece. Pentru a se dezvolta are nevoie doar de un sol umed, de multă lumină și un loc cald. Salvia se înmulțește prin semințe sau butași la transplantare.
Sănătate maximă!
Iulia Romedea
