Sfânta Cruce – obiect sfânt şi semn de închinare

Semnul Sfintei Cruci este o mărturisire pe scurt a credinţei creştine.
Crucea, frumos lucrată şi împodobită, nu lipseşte din nicio biserică în care se slujeşte Sfânta Liturghie. Vasele şi veşmintele liturgice sunt împodobite cu cruci; multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar în cimitirele noastre, cei răposaţi aşteaptă învierea morţilor sub ocrotirea Sfintei Cruci. De multe ori întâlnim Sfânta Cruce lângă fântâni şi la răspântiile drumurilor, iar credincioşii se închină şi poartă cu evlavie la gât, cruciuliţe. Biserica cinsteşte cu multă evlavie Sfânta Cruce: trei zile pe an (14 septembrie, duminica a treia din Postul Mare şi 1 august), precum şi zilele de miercuri şi vineri sunt închinate cinstirii Sfintei Cruci.
Scurt istoric
-De la început, crucea a fost privită în creştinism ca un simbol al slavei lui Dumnezeu întrupat.
-Semnul crucii făcut pe frunte este unul dintre ritualurile cele mai vechi ale Bisericii, întâlnit mai întâi în rânduiala Botezului.
-Sfântul Ciprian al Cartaginei (+258) îi încurajează pe martiri zicându-le: „Fruntea ta să fie întărită, pentru ca pecetea lui Dumnezeu de pe ea să rămână întreagă”.
-Sfântul Ipolit al Romei (f235) făcând referire la uzul însemnării cu sfânta cruce, îi asigura pe creştini: „Atunci când îţi faci cruce… este sfinţit întregul tău trup, din cap până-n picioare”.
-În scurt timp, semnul crucii a început să însoţească, ca binecuvântare şi mijloc de protecţie împotriva răului, fiecare act din viaţa de zi cu zi.
-Obiceiul însemnării unor lucruri cu semnul sfintei cruci este consemnat de scriitorul creştin Tertulian (+220), care vorbeşte despre faptul că o creştină făcea cruce peste aşternut înainte de a se culca.
-Începând cu secolele Vn-VIII micile cruci făcute pe diferite părţi ale trupului sunt înlocuite cu un singur semn al crucii, mai mare, făcut de la frunte, pe piept şi pe umeri, fiind însoţit, uneori, de invocarea Sfintei Treimi.
Totodată se generalizează şi închinarea cu trei degete, în cinstea Sfintei Treimi.
Cum să facem corect Semnul Sfintei Cruci
1. Unim degetul mare, cu cel arătător şi cel mijlociu, simbolizând Sfânta Treime;
2. Strângem celelalte două degete în palmă, simbolizând cele două firi ale Mântuitorului (Dumnezeu adevărat şi Om adevărat), sau, după unele interpretări, pe Adam şi pe Eva;
3. Ducem cele trei degete la frunte, apoi spre mijlocul abdo-menului, la umărul drept şi apoi la cel stâng;
4. În timp ce facem semnul Sfintei Cruci, putem spune „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” sau „Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/ păcătoasa!” ori, simplu, „Doamne ajută!”
„Să avem semnul crucii pe fruntea noastră, pe inima noastră şi pe braţele noastre; pentru că trebuie să-L mărturisim întotdeauna pe Iisus Hristos; pe inimă, că trebuie să-L iubim, întotdeauna pe El; pe braţele noastre, pentru, ca trebuie întotdeauna să lucrăm pentru El”.
Sfântul Ambrozie al Milanului Când să facem Semnul Sfintei Cruci?
-Atunci când ne simţim tulburaţi;
-Când ne aşezăm şi când ne ridicăm de la masă;
-Dimineaţa şi seara; începem şi încheiem ziua cu semnul Sfintei
Cruci;
-În Biserică, ori de câte ori se face o referire la Sfânta Treime, la Mântuitorul Hristos, la Maica Domnului ori la un sfânt faţă de care avem evlavie;
-Să facem semnul Sfintei Cruci în orice timp, ca să ne amintim de Dumnezeu şi să primim harul Sfântului Duh!
De ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce?
– Ca să mărturisim prezenţa Domnului nostru în inimile noastre;
– Ne aminteşte de suferinţa lui Hristos pe Cruce, pentru mântuirea noastră;
– Ne aminteşte că suntem chemaţi să-I urmăm lui Hristos;
– Ne întăreşte în lupta cu diavolul;
– Ne ajută să purtăm mai uşor durerile şi lipsurile, pentru Hristos.
– Ca să mărturisim prezenţa Domnului nostru în inimile noastre;

-Ne aminteşte de suferinţa lui Hristos pe Cruce, pentru mântuirea noastră;
– Ne aminteşte că suntem chemaţi să-I urmăm lui Hristos;
– Ne întăreşte în lupta cu diavolul;
– Ne ajută să purtăm mai uşor durerile şi lipsurile, pentru Hristos.

Cuvânt catehetic apărut cu binecuvântarea ÎPS Teofan, foaie editată si distribuită gratuit de Biroul de Catehizare al Mitropoliei Iaşilor.